Eseu Inapoi

Invazia morţilor vii

Expand/Collapse

Rating loading ... Tweet it Share it

Autor: Aron Biro

Editie: Dec. 2011 - Feb. 2012

Imagine: Noper

Etichete: apocalipsa , zombie , Romero

Vara trecută, în timpul unei ieşiri la iarbă verde, ami­cii cu care eram au găsit într-un luminiş o grămadă de lamele de sticlă, cam cât să umpli un sac mărişor. Majoritatea pătate cu roşu. Ţânţarii roiau în jurul lor înnebuniţi, se izbeau de lamele, se înecau, unii abia se târau, cu burţile pline de sânge. Nu se comportau normal, aşa că am decis să ne mutăm cu mingea de fotbal câteva curbe mai încolo, înainte să ne trezim cu vreo pişcătură. Se anunţase recent tăierea de salarii la bugetari – o fi mâna vreunui medic rezident însetat de răzbunare, mi-am zis. Din câte ştiu, lamelele astea trebuie catalogate şi distruse sub supraveghere, poate trebuia să anunţăm autorităţile. I-am spus unui amic ziarist să se intereseze ce şi cum, să investigheze, să dea un telefon anonim. N-am mai auzit de el de-atunci, apoi au început problemele cu FMI-ul şi cu altele, aşa că abia acu’ mi-am amintit, că tot am de scris articolul ăsta.

Lucrurile încep să se mişte: pe site-ul agenţiei guvernamentale americane Centers for Disease Control and Prevention se găseşte deja un ghid de supravieţuire în caz de epidemie zombie. În volumul Infectious Disease Modelling Research Progress publicat în 2009 găsim la pagina 133, între un articol despre SIDA şi unul despre malarie, articolul When Zombies Attack! Mathematical Modelling of an Outbreak of Zombie Infection al unui grup de cercetători de la Universitatea din Ottawa.

Articolul propune un model matematic pentru invazia zombie pornind de la prezumţiile fixate începând cu filmele patriarhului genului, George Romero. Înainte de el, zombie era un concept creat de previziunile sumbre despre capitalism formate în timpul sclavagismului modern, pe plantaţiile central-americane. În primul rând, un zombie era expresia temerii că ai putea fi obligat să munceşti şi după moarte. În al doilea rând, zombificarea era o tehnică timpurie de management al resursei umane, de a te asigura că angajatul tace şi face. Pentru asta, le ’tit-bon-ange, spiritul care îi garanta individualitatea, era extirpat, rămânând doar le gro-bon-ange, spiritul care îi anima trupul şi îi permitea să tragă la jug.

Filmele lui Romero au introdus elementul epidemiologic şi canibalismul, contribuind la consacrarea genului „body horror”. În teza sa de doctorat, horrorologul Matt Cardin rezumă acest tip de oroare la o afirmaţie simplă: Zombies are us. Teza sa defineşte „body horror” ca reacţia emoţională la atentate asupra barierei dintre sine şi mediul în care acesta funcţionează, reprezentată de epidermă. Canibalismul, chestiune de cultură gastronomică, adaugă o dimensiune în plus prin gestul de consumare a aproapelui, a manifestării sale în lume. Zombificarea devine variantă nedorită a năzuinţei elevării spiritului deasupra celor trupeşti – aici spiritul este cel expulzat.

Sociologic vorbind, China va fi probabil leagănul pacientului zero al zombificării şi rampa de lansare a epidemiei spre restul lumii. O spune şi Max Brooks (fiul lui Mel Brooks, ce-i drept) în romanul cvasi-documentaristic World War Z, care va fi în curând ecranizat cu Brad Pitt în rolul principal. Paradoxal, filosofia religioasă asiatică are deja mecanisme de protecţie psihologică faţă de „body horror”, inexistente în culturile occidentale. În budism, contemplarea trupului ca obiect diferit de sine este un exerciţiu spiritual uzual, prin care le ’tit-bon-ange mai are o şansă să se protejeze.

Semnele apocalipsei zombie se arată deja, bunăoară creşterea vârstei de pensionare peste speranţa de viaţă şi politicile moderne de stârpire a empatiei şi spiritului social (mascate în doctrine liberale). Dacă vrei să fii pregătit pentru ce urmează, devino membru Zombie Research Society (www.zombieresearch.org) şi vei avea acces la informaţii utile, un club de carte, ghiduri de bune practici şi trusa de supravieţuire care n-ar trebui să lipsească de la casa omului. Dacă mă înscriam la timp, probabil aş fi ştiut cum să procedez cu lamelele alea.

 


Probabilitate: * * * * *

Metoda de supravieţuire: Comunismul extrem şi refugiul în zone rurale friguroase

Cine supravieţuieşte: Siberienii, cubanezii, Întorsura Buzăului


Citeşte şi:

Armageddonul prin impact nimicitor

5 cunoştinţe utile la o invazie de zombies

Ghid de insurgenţă umană în caz de Apocalipsă a Maşinilor

Înainte şi după Contact

Adevăratul sfârşit

Apocalipsă plăcută

Scos din priza

Comentarii

Radu a scris

Mi s-a parut mie ca miroase a virusare entuziasmul corporatist. De corporatism nu ne mai pazeste nimeni. ZBANG! De noi nu ne mai pazeste nimeni. Cred ca nici nu ne primesc in ZRS. Speram sa nu ajung s-o spun dar e groasa de data asta, Brad Pitt pare chiar singura salvare...

1 · acum peste 2 ani

Ruxandra a scris

Exista literatura de specialitate in domeniu : "The proper care and feeding of zombies" a lui Mac Montadon. Un ghid util de supravietuire in cazul unei invazii care explica morfologia creaturii :)

http://www.amazon.com/Proper-Care-Feeding-Zombies-Completely/dp/0470643692

2 · acum aproape un an

Scrie un comentariu

Textul nu este case sensitive
Refresh

* Campurile marcate sunt obligatorii