Tezele unicat

Sau marea trecere de la „drd.” la „dr.”

Tezele cu subiect unic au reprezentat în ultimii ani una dintre temele favorite de dări la  gioale interministeriale. Dar şi un etern subiect de dispută între cele două tabere adverse întâi stătătoare peste învăţământul românesc: grupul „pe vremea noastră” şi grupul „reforma reformei”. Un alt gen de teze, cu subiecte nu unice, ci unicat, scapă complet de disecţia dezbaterii publice. E vorba de tezele de doctorat – acele lucrări ştiinţifico-cercetătoare menite, spun mai cu seamă coordonatorii de doctorate, să desăvârşească educaţia oricărui intelectual made in Ro care se respectă.

Parcurgând în diagonală colecţia arborescentă  de documente aducătoare în unele cazuri de revelaţii ştiinţifice, în altele de prefix „dr.” şi spor salarial de doctorat de 15%, concluzia ar parafraza titlul unei emisiuni TV cu vechime: „Ce se întâmplă, doctore?”.

Exemplele vorbesc de la sine. Oarecum filologic sună „Semnificaţia leziunilor precanceroase gastrice” (Timişoara). În „Analiza securităţii cuptoarelor cu microunde” (Oradea), „securităţii” e, din fericire, scris cu „s” mic. Nici un  comentariu nu suscită „Cercetări privind reactivitatea protocormilor de Cymbidium Hybridum în vitroculturi  bistratificate”(Oradea). Interesantă pare să fie „Cercetări privind impactul prezenţei lupului asupra efectivelor de Cervide” (Suceava), iar în teza de doctorat pe profil economic „Activităţi economice ale Episcopiei Argeşului în perioada 1863-1918” (Bucureşti) ar putea sta soluţia ieşirii din recesiune.

Cu posibilă aplicare practică par a fi tezele intitulate „Contribuţii la studiul determinării termenului de valabilitate al mărfurilor alimentare” (Bucureşti) şi „Marketingul cartofului în zona Braşov” (Bucureşti). Mai greu e cu „Perfecţionarea contabilităţii de gestiune şi calculaţia costurilor în industria tutunului din Irak” (Bucureşti), dar nu se ştie niciodată. Foarte specializat pare titlul tezei „Factori etiopatogenici cu valoare prognostică în ruptura de varice esofagiene la bolnavii cu ciroză hepatică decompensată şi sindrom hepato-renal” (Bucureşti), în timp ce de „respiraţie mai largă” promite a fi „Consideraţii asupra calităţii vieţii la persoanele vârstnice de peste 70 ani”(Bucureşti).

Preventiv, toţi trăitorii în spaţiul carpatodanubiano-pontic ar trebui să parcurgă „Cercetări asupra aspectelor clinice, etiopatogenice, histopatologice şi terapeutice ale unor genodermatoze întâlnite mai des în România” (Bucureşti). Şi, deşi e strict pe specialitate medicală, după titlu următoarea lucrare de diplomă parcă aduce oleacă şi a sociologie: „Interrelaţii între hormonii tiroidieni, citokinele proinflamatorii şi potenţialul aritmogen cardiac relevate de tireopatiile induse de amiodarona la pacienţii din zone cu deficit sau cu aport normal de iod” (Bucureşti).

În Iaşi, pe profil sanitaro-veterinar, sare în ochi teza de doctorat „Cercetări de ordin farmacologic privind implicaţiile prostaglandinelor F2 Alfa asupra funcţiei de reproducţie la căţea”. Iar din Timişoara merită menţionate: „Modele discrete pentru fluide  complexe”, „Barăcile soldaţilor din castrele Daciei romane”, „Comportări asimptotice ale cociclilor peste fluxuri”, „Optimizarea producţiei de zahăr din sfeclă” şi „Integrarea producţiei de lapte de vacă în sectorul agroalimentar”.

Fără îndoială, tezele de doctorat susmenţionate par oarecum bizare pentru un neiniţiat. E clar însă că înglobează ani buni de muncă şi că reprezintă, fiecare, un pas înainte într-o cercetare care e de ani buni Cenuşăreasa bugetului. Numai pentru asta şi tot merită un gând bun şi o încurajare, un „laudatio” şi un toast. Chit că pentru asta nu trebuie să aşteptăm ziua de 1 noiembrie, atunci când se prăznuiesc în calendarul creştin ortodox „Sfinţii Făcători de Minuni Cosma şi Damian, Doctori fără de arginţi”.

Nu sunt inca comentarii.