ESQ: Ce mai e pe la Vaslui?
C.P.: S-a deschis un mall care are şi două săli de cinema. Am fost o dată pe acolo, dar n-am prea văzut spectatori. Dar e bine, pentru că am unde să fac următoarea premieră.
ESQ: Ai pus umărul la construirea mall-ului? L-au ridicat în cinstea ta?
C.P.: Doar nu e al lui tata... E un mall, acolo.
ESQ: Dacă te-ai fi născut la Mizil sau Făurei, ai fi făcut filme despre Mizil sau Făurei?
C.P.: Eu aşa zic, sau poate nu aş mai fi făcut film deloc. Eu nu stau la Vaslui toată ziua. Locuiesc acum în Bucureşti, dar Vasluiul e oraşul pe care-l ştiu cel mai bine. Merg la Vaslui să îmi văd părinţii, nepotul, fratele şi prietenii. În general, mă duc de Sărbători.
ESQ: De ce Intermediar? De ce ai aşteptat atâta?
C.P.: Intermediar e un titlu provizoriu. Cred că trei ani între două proiecte nu-i un timp aşa de lung, mai ales dacă scrii şi scenariul.
ESQ: Există o teorie despre „frica de al doilea lungmetraj”. E valabilă?
C.P.: Nu e vorba de frică. Am resimţit o presiune, e adevărat. Am ajuns să gândesc cinema-ul şi ca limbaj, am întrebările mele, e şi estetica pe care vreau s-o încerc, e şi o căutare dramaturgică... E vorba de mai mult decât de a spune o poveste în sine. Am lucrat la mai multe scenarii, dar m-am oprit la unul singur. S-ar putea ca pe celelalte să le dau altcuiva să le facă. Şi nu ştiu dacă e vorba de maturizare. Tot timpul am fost aşa; acum, poate mai mult decât înainte. Însă nu pot spune că ideile despre film mă macină. După ce a ieşit A fost sau n-a fost? am călătorit un an şi jumătate
prin lume. Tot vorbind despre el, am constatat că trecusem de faza aia cu repetatul aceloraşi lucruri. Deja vorbeam despre ceva care nu mai avea legătură cu filmul. Poate că avea legătură cu ce vroiam să fac după.
ESQ: Filmul e inspirat din evenimente reale?
C.P.: Într-un fel, da. Am plecat de la nişte evenimente reale pe care le-am ficţionalizat. Lumea se aşteaptă ca totul să fie real, numai că, făcând un film de ficţiune, inevitabil ficţionalizezi.
ESQ: Dai probe cu actorii? Sau ştii pe cine iei încă de când scrii?
C.P.: Personajul principal e interpretat de Dragoş Bucur. M-am gândit la el din momentul scriiturii, poate şi pentru că e naşul meu. Pentru restul, am făcut casting. Unul dintre personaje e jucat de Vlad Ivanov. Constantin Diţă are un rol mic. Am şi actori necunoscuţi – Ioan Stoica, Irina Săulescu, Marian Ghenea. Imaginea a făcut-o Marius Panduru.
ESQ: Cum a evoluat industria de film de la noi de când ai făcut A fost sau n-a fost?
C.P.: Preţul echipamentelor a rămas la fel, s-au mărit salariile.
ESQ: Crezi că există o generaţie de cineaşti care vine din urmă? Pe cine pariezi?
C.P.: Mi-au plăcut mult câteva scurtmetraje făcute de Andreea Păduraru, Radu Jude, Hadrian Marcu, Marian Crişan, Paul Negoescu şi Ciprian Alexandrescu. De pariat, nu pot s-o fac pentru că nu sunt cai.
ESQ: Avem pentru 2009 potenţiale „palme” şi „urşi”?
C.P.: Despre „palme” şi „urşi” numai de bine, dar nu e treaba mea. Nu gândesc aşa cinema-ul, sper să văd autori şi filme de calitate.
Interviuri Inapoi
Corneliu Porumboiu
Autor: Iulia Blaga
Editie: Decembrie 2008
Etichete: Cannes , Intermediar , Vlad Ivanov , Radu Jude , scurtmetraj
Comentarii
Nu sunt inca comentarii.
