ESQ: Cât timp ai scris la Babylon Babies? Ai vreun ritual când scrii?
M.D.: Aproape 18 luni; și nu am un ritual anume. Un scriitor care are asemenea obiceiuri este ca un ucigaș plătit care își urmează planul. Nu supravieţuiește prea multă vreme. Orice oră din zi sau din noapte e bună pentru a te apuca de scris: literatura este un hold up la Banca Timpului. Lucrez în sufrageria mea. Nu dau niciodată detalii despre lucrurile intime.
ESQ: Toorop, personajul principal al romanului, este mercenar și filozof. E mai greu să fii mercenar decât filozof, sau cele două nu trebuie comparate?
M.D.: Sun Tzu, Cezar, Machiavelli, Nelson, Rommel, Patton, Tuhacesvki, toţi marii luptători sunt în mod obligatoriu și mari gânditori. Nu poţi câștiga un război dacă nu-i stăpânești teoria, care e în egală măsură aceea a lumii. Iar acum îmi vine să spun că un filozof care nu e în stare să emită observaţii asupra războiului e un bufon.
ESQ: În Babylon Babies conflictele ocupă un rol important, aproape explicativ. De ce?
M.D.: Istoria omului este cea a războaielor dintre oameni. Atât cele dintre indivizi, cât și cele dintre colectivităţi.
ESQ: Scrii despre viitor. Prezentul hrănește viitorul?
M.D.: Viitorul este rezultatul distrugerii creative și continue a prezentului de către el însuși.
ESQ: Cum te-ai hotărât să combini filozofia cu SF-ul?
M.D.: Nu am ales această combinaţie. Un scriitor care ia hotărâri în literatura lui este un făcător de mode, un manufacturier de mișcări literare, ca nefericitul André Breton. Scriitorul e singur. Așadar, literatura e cea care i se IMPUNE, el e slujitorul, paznicul, soldatul ei, nu poate sub nici o formă să pretindă că îi e stăpân.
ESQ: Ţi-a fost teamă de debut?
M.D.: Teamă? De ce?! Și de cine? Tocmai că eu am făcut din literatura mea o armă aţintită împotriva tuturor.
ESQ: Scriitura ta are influenţe cyberpunk.
M.D.: Recunosc că am fost influenţat de ceea ce se numește cyberpunk, dar am făcut-o ca să arunc în aer regulile genului. La fel am lucrat și împotriva romanului poliţist francez. Sper că atacurile mele au fost la înălţime.
ESQ: Cum sună frazele tale?
M.D.: Muzicalitatea lor face parte din naraţiune. Dispreţuiesc dihotomia pur franceză dintre formă și sens sau dintre poveste și stil. O naraţiune fără stil nu povestește nimic, cel mult descrie. Cum spunea Gilles Deleuze, „stilul este producţia unei limbi străine în interiorul limbii”. Un stil fără naraţiune reprezintă polul opus al măiestriei estetice, e doar un „artificiu”.
ESQ: Ce semnifică inelele pe care le porţi?
M.D.: Un vechi obicei punk. Împreună reprezintă Sfânta Treime.
ESQ: Ce cărţi ai pe noptieră?
M.D.: Sfântul Toma din Aquino, Denis Areopagitul, Albert cel Mare, Joseph de Maistre, Heidegger, Regulile și Statutele Ordinului Templierilor.
ESQ: Te gândești la ce scrii ca la un puzzle?
M.D.: Nu, de fapt scrierile mele mă iau drept un puzzle. Ele dau sens formei de viaţă pe care o întrupez.
