După scurtmetrajele Apartamentul şi Canton, de Constantin Popescu, şi lungmetrajele Lotus de Ioan Cărmăzan şi Păcală se întoarce de Geo Saizescu, M.M. a fost nominalizat la Independent Spirit Award pentru cea mai bună imagine, alături de Janusz Kaminski şi Rodrigo Prieto, colaboratorii lui Steven Spielberg şi Alejandro González Iñárritu. Aici puteţi să-i vedeţi pozele din străinătăţuri.
ESQ: Te aleargă mult maestrul?
MM: În general, 12 ore pe zi (uneori chiar 14 sau 16). E perioada de pregătire, când te gândeşti la toate problemele care pot apărea şi la posibilele
rezolvări. E mult mai relaxant decât la filmare. De fapt, Francis nu ne aleargă, doar se aşteaptă să fim pregătiţi. De fapt, tot 16 ore pe zi băteam câmpurile şi falezele de la Costineşti, împreună cu Ticuţă Popescu, în pregătirea pentru Canton. Ore în şir făceam poze şi notam poziţia soarelui.
ESQ: Crezi că l-a schimbat cu ceva pe Coppola experienţa românească?
MM: Cred că da. Eram în Los Angeles, la trainingul Sony, şi mergeam cu maşina, treceam pe lângă echipe de filmare şi Francis îmi spune: „Hai să numărăm câţi oameni stau degeaba”. Şi-a propus să facă Youth Without Youth cu o echipă extrem de redusă şi a reuşit. Nu-i senzaţional că o echipă formată 99% din români l-a ajutat să câştige pariul? Pe mine experienţa YWY m-a schimbat enorm. Aveam o vagă senzaţie că în film se poate păcăli. De multe ori, credeam că echipamentul şi banii te ajută să faci asta. Acum sunt convins că în film se poate face orice şi sunt şi mai convins că nu e nevoie să cheltuieşti sute de milioane de dolari. Am mai primit oferte din afară, dar am răspuns politicos că acum am treabă.
ESQ: Ce nume mari ai mai cunoscut?
MM: O grămadă. Am ca semn de carte în American Cinematographer un bileţel pe care scrie „Warner Bros Studios. Guests: Francis Ford Coppola, Walter Murch, Mihai Mălaimare Jr.”. Se lucra la restaurarea negativului şi am fost să vedem prima bobină din The Godfather (Naşul). Nu pot să spun cum eram. La ieşirea din sala de proiecţie l-am auzit pe Francis strigând: „Werner!”, şi ne-am oprit toţi să dăm mâna cu Herzog. Prietenul meu, Cătălin Saizescu, a avut o replică genială după ce i-am zis de întâmplare: „Parcă-mi povesteşti de la televizor”. Cam aşa m-am simţit la prima vizionare a filmului Youth Without Youth, o proiecţie privată în San Francisco. Mi-a arătat cineva lista cu invitaţi. După ce am citit primele cinci nume, m-am oprit. N-avea nici un sens. După vizionare parcă pluteam, am şi acum senzaţia că am visat. M-am trezit cu un pahar de vin în mână ciocnind cu Martin Scorsese şi George Lucas care mă mai şi întreba: „Nu-i aşa că HD-ul e senzaţional? Spune-i şi tu lui Marty...” După ce am dat mâna cu Danny De Vitto, Spike Jonze şi Andy Garcia, m-a prins 5 dimineaţa la discuţii cu Alfonso Cuarón. Chiar aveam senzaţia că mă uit la televizor...
ESQ: Cât mai stai în Argentina? Ai casă şi maşină în America?
MM: Cel puţin câteva luni bune, până terminăm filmarea, o să fiu în Buenos Aires. Mi-am cumpărat din State o grămadă de cărţi şi DVD-uri... cam atât. N-am apucat să mă gândesc la casă şi maşină. Deocamdată umblu de nebun prin lume.
ESQ: Ştiu că eşti pisicar. Unde sunt mai faine pisicile? În Argentina sau în S.U.A.?
MM: În Argentina sunt enorm de multe pisici care umblă aiurea pe străzi. Cred că mi-e prea dor de pisica mea de acasă, şi din cauza asta nu le bag în seamă.
