Ambianţe de ştiri TV

Sursa Esquire e ziarist. De 11 ani. Şi face televiziune de cinci. În acest număr vă arată culisele materialului brut al unei zile de ştiri.

Zapping prin redacţie. A trecut ordonanţa! 26 de metri pătraţi! Bă, tu ai ştire azi? Nu? Treci la Izvorul Rece, că avem accident. Dacă e cu mortăciuni, sună repede în redacţie, că intrăm cu live în 13. Maximum 30 de secunde. Nu mai mult, că îl dăm pe releu şi ne înjură iar cofetarii ăia din Victoria Zece că le ţinem linia ocupată. Să trimiţi şi imagini pentru off. Hai! Ai plecat? Ce, n-ai casetă? Ia de pe masă! Ba nu, nu o lua pe aia, că am pe ea un flagrant care nu a intrat ieri şi poate intră-n weekend.

Cine vrea cafea? 0744.604… Ai notat? Băăăă, vezi că au ăia Breaking News! Ia vezi, ce scrie acolo? Fute-m-as in ele de diacritice! Ia uite, prostii aia! Au scris Kiseleff cu doi de „s”! De ce morţii mă-sii a căzut fly-ul de la Tribunal? Proştilor! Proştilor! Ar trebui să vă bag în formol şi să vă conserv! Să vă studieze studenţii de la jurnalism din 2050! De ce? Când? Cum? Unde? La Izvorul Rece? A, nu‑i nimic. S-au tamponat doi taximetrişti. Bă, eşti prost? Păi asta-i super ştire! Ai ceva ambianţă? Nu. Nu? Ce cauţi, mă, în televiziune? Unde ai lucrat înainte? Aaaa, presa scrisă...

„You had one eye in the mirror, as you watched yourself gavotte.” Lasă muzica, ce faci? O freci? Treci şi ia un sincron pentru 13. Vezi că-ţi vin imagini. E boul ăla, are conferinţă de presă la Parlament. Hai, mă, iar dăm căcaturi d-astea? Şi cu ce vrei să ocup jurnalul? Bagi tu mira? Faci un cap video, deschizi caseta pentru sincron, aştepţi prostul să vorbească 15 minute, culegi cele mai importante 20 de secunde din discurs şi gata, ai sincronul şi faci ştirea. Şi, vezi, nu-l uita pe fraierul ăla de la Parlament să nu repete ca prostul în live-ul de la 14 aceleaşi cuvinte pe care le bagi tu în sincron.

Futu-ţi gâţii mă-tii de vreme! Bă, ce faceţi aici? Mâncaţi în redacţie? Vai de capul vostru! Ştiţi ceva, staţi puţin: hai că vin şi eu, aduc un sufertaş, mâncăm împreună... Ai un disc? Am, dar nu pot să-ţi dau. Vezi că ai filmare, te aşteaptă jos echipa. Ia-ţi şi cinci casete, să fie. Poate trebuie să trimiţi una cu maşina. Păi, nu-i mai simplu să trimitem prin releu, de acolo? Nu. Stai! Nu mai avem casete! Casete! Sună arhiva! Degeaba. Alea spun că nu dau mai mult de două casete pe reporter. Bă, dar proceduri de arhivare, ceva, nimic? Hai, mă, unde te crezi? CNN? Măi, ce naiba? Mergem la filmările de zi, sau dăm prioritate la alea de la producţie? Cu cine merg? Hai, mă, cameraman de la producţie? E lent, filmează doar cu trepiedul… Hai, taci, vezi că ştirea ta  e prima în desfăşurător. Grăbeşte-te! Ba pe-a mă-tii!

Ai ambianţa aia? Am… când dă ăla telefon… Nu mă interesează. Ai doar o imagine cu un prost care ridică receptorul şi zice „Bună ziua”. Îşi suge pixul la telefon? Nu? Nu mă interesează. Bagi numai super ambianţele, uite, cum au cei de la Eveniment cu razii, cu ăia care strigă „Poliţia!”, topoare în uşă, ţigănci care ţipă… Astea-s ambianţe! E ca şi cum m-ai întreba: mâncare rece sau friptură? Friptură, normal!

Subiecte pentru mâine? Aplicaţie la Jandarmerie? Hmmm. Iar o să avem imagini cu măscărici d-ăia care sparg BCA-uri cu carata? Hai, du-te, dar faci ştire doar dacă îi cade la unul pistolul, se împiedică, ştii tu… chestii d-astea… Hai! Şedinţă! A, şi spune‑i lui Berceanu că-l bag în mă-sa!!!!

Nu sunt inca comentarii.