Cumpărături la cimitirul sereleurilor

Fiscul găzduieşte unul dintre cele mai diverse magazine virtuale. Chilipir, nu glumă.

Cu greu trece o lună fără să cumpărăm măcar un obiect de care să fim siguri – încă din momentul achiziţiei – că nu îl vom folosi niciodată. În această viaţă, cel puţin. De la „trusa minune de împuşcat bolţuri”, adusă la un preţ irezistibil de un coleg de birou, la România pitorească luată cu un leu de la un anticar de 80 de ani şi până la setul de bretele cu masaj inclus, care se pot cumpăra doar de la teleshopping, la ora trei dimineaţa, după câteva pahare în plus.

De vină pentru această risipă evidentă e, spun sociologii, „societatea” care şi-a făcut temele, educându-ne să fim consumatori cuminţi. Sau poate vina aparţine virusului generaţional al chilipirului, care ne păstrează în stand-by pentru afacerea secolului. Chilipirgii sau nu, pasionaţii de cumpărături inedite au pierdut până acum mii de astfel de afaceri dacă nu au dat măcar un click pe anaf.mfinante.ro, pagina oficială a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Aici dai peste licitaţii irepetabile, cu mărfuri despre care cu greu ai fi putut să crezi că există până nu le-ai văzut înşirate pe „tarabele virtuale”.

Deşi au trecut 17 ani de sângeroasă economie de piaţă neaoşă, firmele mor la fel de urât. Cu sechestre, cu portărei, cu executări silite. În urma punerii pe piept a mâinilor de persoană juridică, rămâne un cârd de datorii. Iar Ministerul Finanţelor se străduieşte să-şi recupereze banii punând sechestru şi vânzând la licitaţie toate bunurile posibile şi imposibile rămase în patrimoniul defunctelor societăţi. De-aici „Fisc Bazarul”.

Frunzărind oferta de iarnă de pe portalul ANAF, printre primele pricopseli care sar în ochi e, de exemplu, „pachetul promoţional” oferit la Galaţi orăşenilor cu nostalgii de agricultori: „bucătărie furaje, fânar cu stâlpi beton, grajd porci graşi 1 şi 2, racord 20 kw şi reţele electrice, siloz cu patru celule, tabără vară grajd porci”.

Totodată, e posibilă şi o lansare spectaculoasă în industria uşoară cu nişte instalaţii sechestrate la Braşov: „maşină automată broşat feţe”, „instalaţie decapat colaci şi benzi”, „strung prelucrat cuzineţi”.

La o societate nevoiaşă din Sovata a mai rămas, duios, o „vază colorată” de 15 lei. Iar „vibrator 220 V, grad uzură 70%” nu e rămăşiţa sechestrului pus la vreun sex-shop, ci la o societate de construcţii din Piteşti.

La Bumbeşti s-a sechestrat şi se vinde ieftin o misterioasă „maşină de rectificat dantura”, care ar putea avea legătură cu una dintre mineriade. În Timişoara, un „refrigerator salate inox” merge la fix cu un posesor de mâini din acelaşi aliaj care utilizează un „spălător mâini inox”. Un gard, adică o „împrejmuire beton 525 m” e de vânzare la Rotunda, Olt. Un psiholog sau chiar o viitoare soţie ar putea considera extrem de folositoare o „maşină vizualizat defecte”. O „presă 50 dan cu excentric”, „set găurire talpă magnetică” şi o „maşină presat lumânări” întregesc oferta.

De la un IAS din oraşul gălăţean Bereşti a rămas moştenire o „clădire cazan ţuică” şi o „maşină condiţionat seminţe”; iar de la Braşov, Fiscul s-a ales, după falimentul unui restaurant, cu o „masă caldă bucătărie” şi un „tablou medieval”. Oricum e bine, faţă de patrimoniul lăsat de o firmă timişeană de feronerie – „605.551 de şuruburi hexagonale şi cilindrice”.

Exemplele de mai sus, unele poate extreme, sunt menite să ilustreze diversitatea „Fisc Bazarului” unde, printre anunţuri, chiar poate sta în aşteptare tranzacţia secolului.

Ca la orice pledoarie pentru afaceri cu iz de chilipir, mă simt nevoit să închei cu o formulă standard: „Fiţi atenţi, că numai voi ştiţi. Să nu mai spuneţi altora”.

Nu sunt inca comentarii.