Opinie Inapoi
Săpânţa de la pagina Decese
Autor: Bogdan Piticariu
Editie: Octombrie 2008
Etichete: Dumnezeu , deces , mica publicitate , cosciug , cavou , look , autopsie , moarte , ziar , romania libera , sf ion
Din tagma românilor obsedaţi de control sau cu simţul datoriei dus dincolo de barierele acestei lumi fac parte cei care îşi cumpără din timpul vieţii
cavou cu vedere spre stradă, costum pentru eternitate şi pantofi de carton pentru ultimul drum. Există semeni care îşi fac chiar şi poze în coşciug,
pentru că nu au încredere în look-ul post-autopsie. Totuşi, aceste mostre de spirit prevăzător sunt anulate dacă titularul nu îşi ticluieşte din timpul
vieţii măcar un singur anunţ mortuar care să-l reprezinte. O celebră poezie optzecistă purta următorul titlu: Moartea citeşte ziarul. Parcurgând rubricile de Decese din cotidiene, nu ai spune.
Ca observaţie generală, se poate remarca mania românilor de a înşira în anunţul mortuar toate calităţile celui plecat întru Domnul, gen: „inginer, cumnat, şofer, vecin, electrician amator, filatelist, bunic şi administrator de bloc”. Formulările forţat poetice („îngerii au luat cu ei sufletul tău candid”) sunt la concurenţă cu clasicul „sincere condoleanţe”, care implică faptul că respectivele condoleanţe ar mai putea fi şi altcumva. „Deplângem moartea neaşteptată, la 96 de ani, a...” se completează cu enunţuri în care construcţia frazei creează efecte nebănuite, cum ar fi: „În aceste grele momente pricinuite de moartea soacrei, colectivul Filaturii este alături de doamna inginer Codrescu. Dumnezeu să o ierte!”
Urmează exemple concrete. „Tristeţe nostalgie la trecerea anilor de la plecarea în lumea celor drepţi a delicatei surori Ecaterina, plecată doar de cinci luni dintre noi” (România liberă, mai 2008), „doar de cinci luni” creând impresia că plecarea s-ar fi dorit de mai de mult. Un anunţ care promovează indirect globalizarea conţine următoarea frază: „În drumul către înalt suntem alături de ea şi de fiica, ginerele şi nepoata ei, a căror durere o împărtăşim şi sperăm să o mângâiem trecând peste toate graniţele geografice” (R.L., mai 2008).
În România se poate muri în multe feluri. Important e să nu fie strident, după cum se poate deduce din anunţul: „Cu multe regrete anunţăm stingerea din viaţă, discret, aşa cum a trăit, a iubitei noastre Marina” (R.L., mai 2008). Câteodată, excesul de formule de politeţe dă naştere unor asocieri cel puţin spectaculoase: „Societatea naţională a femeilor Creştine anunţă cu durere plecarea la Domnul a doamnei Stroescu” (R.L., noiembrie 2007). Alteori, întreaga construcţie a anunţului face de prisos orice comentarii: „Se împlineşte un an de când a plecat în partea superioară a Astralului, părăsind iadul din partea inferioară, pentru a fi încadrată în rândul celor drepţi scumpa noastră Valerica” (R.L., noiembrie 2007). Regretul după un chef aniversar răzbate uneori prin durerea pioasă: „Într-o zi de mai s-a născut dragul nostru Ionel. Astăzi de ziua lui ne-am fi bucurat şi i-am fi urat la mulţi ani, dar el doarme netulburat” (Ziua, mai 2008). Şi o ultimă dare la gioale în familie nu strică niciodată: „Ne-a părăsit Costică, sătul de mizeriile materiale şi umane pe care i le-a scos în cale viaţa. Îl plâng tatăl lui şi vreo câţiva prieteni. Nu mama, nu neamurile, care s-au dezinteresat total de soarta lui” (R.L., noiembrie 2007).
Abordarea unei asemenea tematici trebuie neapărat încheiată într-un ton optimist, plin de speranţă. Noroc cu următorul anunţ, despre care nu merită spus decât că pe defunct nu îl chema Lazăr: „Comemorarea sâmbătă 17 mai la biserica Sfântul Ion ora 9,45 şi la cimitir Reînvierea ora 10,45. Relaţii la telefon” (R.L., mai 2008).
Galerie foto
Comentarii
Nu sunt inca comentarii.
