Reportaje Inapoi
Hyper CD‑ul şi dintele de lapte
Autor: Andreea Lupu
Editie: Octombrie 2008
Etichete: celsius , CD , DVD , GB , 10000 , creion , hyper cd , multimedia , 700 , MB , fizician , ARN , Eureka , Storex , Technologies
Aşezat cuminte pe scaunul fără spătar, cu picioarele atârnând, Eugen Pavel, fizicianul de 56 de ani, vorbeşte cu reţinere despre invenţia sa: Hyper CD‑ul, un disc capabil să stocheze 10.000 de GB, o cantitate de informaţie echivalentă cu o ladă de CD‑uri clasice. Pare că e oricând gata să scoată creionul mecanic de după ureche şi să traseze cu ochii închişi schiţa invenţiei. Dar nu o face, pentru că e suspicios. Nu‑i place să fie tras de limbă şi nici să i se facă reclamă, pentru că i‑ar putea alunga pe posibilii investitori. „Din 1995, de când am început să lucrez la invenţia mea, drumurile mi‑au
fost deschise datorită pregătirii şi cunoştinţelor mele. Oamenii din domeniu mi‑au recunoscut meritul, însă articolele din ziare îmi fac mai mult rău decât bine pentru că lumea este invidioasă”, spune Pavel.
Şi continuă: ideea Hyper CD‑ului, menit să înlocuiască discurile de stocare clasice, a pornit de la un dinte de lapte – nu al lui, ci al băiatului său –, pe care l‑a luat şi l‑a încastrat într‑o cutie de răşină transparentă. Imaginea stratificată a dintelui i‑a dat o idee: ce‑ar fi dacă un suport multimedia ar putea stoca informaţia pe verticală şi nu pe orizontală, cum o fac cele obişnuite?
CD‑ul clasic poate stoca circa 700 de MB, scrişi bidimensional, pe o singură suprafaţă de stocare. DVD‑urile sunt inscripţionate tot bidimensional, dar au două suprafeţe de stocare, aşa că pot înmagazina de şapte ori mai multă informaţie. Eugen Pavel a vrut o alternativă mai performantă şi mai durabilă, care avea la bază un material nou şi neobişnuit: sticla fluorescentă fotosensibilă (idee pentru care, în 1991, fizicianul a primit Premiul Academiei Române).
Asemănător ca structură cu ARN‑ul uman, acest tip de sticlă poate stoca informaţii tridimensional – inclusiv pe verticală. Astfel, Hyper CD‑ul conţine 10.000 de suprafeţe de stocare, fiecare capabilă să înmagazineze 1GB de informaţie. Un alt avantaj al materialului folosit este rezistenţa; dacă la temperaturi mari discurile clasice clachează, Hyper CD‑ul rezistă la 1.200 de grade Celsius. După estimările inventatorului, durata de viaţă e undeva pe la 5.000 de ani.
Discul nu e perfect şi Pavel o ştie. Dimensiunile – un centimetru grosime şi 12 centimetri diametru – şi rata de transfer de 3 MB/secundă (scrierea cu un fascicul laser poate dura câteva sute de ore) nu se pliază pe tehnologia de inscripţionare actuală. De aceea, fizicianul lucrează la perfecţionarea
unităţii de citire, deocamdată mai mare decât un drive obişnuit.
Acum nouă ani, fizicianul şi‑a prezentat Hyper CD‑ul la EUREKA, un program european de cercetare aplicativă, unde l‑a inscripţionat pentru prima dată
cu combinaţii de unu şi zero. Au urmat premii şi brevete în SUA, Canada şi Israel. În 2004, Eugen Pavel a înfiinţat firma Storex Technologies, unde împreună cu patru colaboratori lucrează la perfecţionarea sistemului de inscripţionare. Tot ce îi mai trebuie este licenţa pentru Hyper CD pentru a putea intra pe linia de producţie.
Galerie foto
Comentarii
Nu sunt inca comentarii.
