Acum câteva luni, Bobby Voicu era un blogger plecat în jurul lumii. Apoi l‑a găsit Yahoo şi i-a propus o călătorie cu mize mai mari.
Bobby Voicu este obosit. Stă adâncit într-o canapea roşie, în holul unui hotel din Bucureşti, cu un picior puţin îndoit şi braţul sprijinit de spătar. În jurul ochilor obişnuiţi să râdă sunt cearcăne uşoare. A trecut exact o săptămână de când ştirea cea mare a făcut turul ziarelor şi blogurilor: Yahoo a angajat primul manager pentru România, pe bloggerul Bobby Voicu. Tot online‑ul românesc îl ştie pe Bobby, omul de treabă care ocupă mult spaţiu, vorbeşte mult, râde mult. Râde cu tot corpul, molipsitor.
În seara aceasta însă este obosit. A trecut printr-o săptămână zgomotoasă în care interviurile nu au contenit. Acum aşteaptă ca un alt manager Yahoo, un australian, să-şi termine duşul şi să coboare pentru încă un interviu. În holul aproape gol, vorbeşte încet şi parcă nici nu ocupă atâta spaţiu. Voicu a fost angajat să asigure legătura dintre Yahoo şi comunitatea de utilizatori români. E prima angajare pe care compania a făcut-o de când şi-a anunţat intrarea oficială în România, la sfârşitul anului trecut, şi arată interesul americanilor pentru una dintre cele mai atractive pieţe din estul Europei.
Acum patru luni, Bogdan Andrei Voicu era bloggerul care a înfiinţat Blogoree.ro – o reţea socială cu peste 1.000 de membri –, modera o emisiune săptămânală la un post de radio online şi organiza seminarii despre bloguri. Era, de asemenea, la începutul unei călătorii în jurul lumii. „Eu am mai zis: nu am vrut să mă angajeze Yahoo”, spune Bobby Voicu pentru comunitatea online. „Sincer să fiu, n-am vrut să mă angajez în general. Îmi era bine cum era, nu duceam lipsă de absolut nimic. De ce aş fi vrut să mă angajez?!”
Într-o seară liniştită de martie, Bobby şi vărul său Vlad înnoptau la un prieten în Ankara. Aveau de gând să stea câteva zile, după care să pornească spre Austria, Franţa, Germania şi Statele Unite – bucăţile de lume pe care cei doi îşi propuseseră să le vadă anul acesta. Era o călătorie gândită îndelung, programată pe doi ani, dintre care cel de-al doilea era rezervat Asiei. După ce s-a descotorosit de bagaje, Bobby şi-a deschis laptopul, un HP negru şi colţuros, şi s-a conectat la internet. A intrat pe chat, iar apoi şi-a verificat meticulos e-mailurile. În căsuţa de Yahoo a zărit un mail cu subiect dubios: „Vacancy at Yahoo”. Deşi vorbeşte fluent engleza, gândul i-a zburat firesc la vacanţă. „A, organizează ăştia ceva şi cheamă nişte bloggeri.” Ceva nu se lega. A repetat cuvintele în gând înainte să deschidă mailul.
„Ia uite, mă, am un mail de la Yahoo în care mă întreabă dacă nu vreau să mă angajez.”
Vlad, mai tânăr decât Bobby, cu o figură deschisă de copil şi obraji rotunzi, s-a blocat o secundă, după care a început să râdă.
„Bă, serios, chiar nu glumesc.”
„Pe bune? Şi ce faci?”
„Hai, măăă. Noi am plecat în jurul lumii. Ne-om mai gândi noi.”
Primul lucru pe care l-a făcut Bobby a doua zi a fost să se asigure că mailul nu era o glumă şi că persoana care i l-a trimis era reală. O căutare simplă pe LinkedIn – nicidecum pe Google –, a confirmat că Zhengxi Danard e directorul de marketing al Yahoo pentru Europa de Est. Era serios, deci. Dar de ce l-a abordat Yahoo tocmai pe el? Ce ar putea el, un blogger de 29 de ani care trăieşte după cum îl taie capul, să ofere unei companii de miliarde de dolari? Mai mult, el nu voia să se angajeze. De când se ştie, a lucrat cu carte de muncă doar un an şi câteva luni: economist la Agenţia Domeniilor Statului.
Când era mic, Bobby voia să se facă broker la bursă. Văzuse un film american cu brokeri care ţipau şi făceau mulţi bani şi i se părea fascinant. De aceea a şi dat la Academia de Studii Economice, secţia Finanţe-Bănci, dar s-a dumirit în scurt timp că Bursa de Valori din Bucureşti nu prea seamănă cu ce văzuse el prin filme. A încercat să se ocupe şi de afacerea familiei, o discotecă din Constanţa, dar s-a plictisit repede. Îi plăceau calculatoarele. Pe primul l-a primit când avea şapte ani. În liceu a participat la olimpiadele de informatică. Pe internet a început să lucreze în 2004, la trei ani după ce a terminat facultatea. A început prin a scrie în limba engleză texte despre bijuterii, pentru un site din străinătate. Treptat, a învăţat programare, optimizare pentru motoarele de căutare online şi şi-a făcut un blog. Apoi a lansat şi alte site-uri şi a pus bazele Blogoree.ro – acum o comunitate închegată, iniţial doar o modalitate de a-şi promova articolele despre blogging pe un forum.
„Dacă cineva ar scrie o istorie a blogosferei româneşti, ar menţiona numele lui Bobby Voicu încă din primele pagini”, spune Cristian Manafu, un alt blogger român cunoscut. „La început a fost Blogoree.ro, locul de pornire pentru oricine dorea să înveţe tainele lansării cu succes a unui jurnal personal online. Îmi aduc aminte că pe la începuturile dezvoltării blogosferei locale făceam des referiri la Blogoree.ro când mi se cereau sfaturi despre blogging. Şi, fireşte, la Bobby.”
Proiectele lui virtuale au ajuns în timp să producă destui bani încât să-i permită să trăiască bine. Frumuseţea online‑ului, spune Bobby, este că pe lângă o sursă constantă de venit, nu te leagă de un loc anume. Poţi oricând să-ţi iei bagajul în spinare şi să pleci în lume; planul perfect pe doi ani. Dar când Yahoo bate la uşă, planurile se schimbă.
„Yahoo mi-a oferit tentaţia unei provocări foarte, foarte mari şi posibilitatea să iau parte la o chestie atât de extinsă”, spune Bobby entuziasmat. „Să fii parte nu numai componentă, dar parte care influenţează tot acest lucru... Până la urmă ţine şi de egoul nostru, ca oameni, să vrem să facem nişte chestii care să se vadă.”
Numai că în martie, la Ankara, propunerea Yahoo nu părea să aibă mari şanse. Nici măcar nu se putea întâlni cu ei, pentru că era plecat din ţară. Asta i-a şi zis lui Danard în mailul de răspuns. Nici o problemă, a venit replica, unul dintre oamenii care se ocupă cu recrutarea se afla la Istanbul să angajeze un manager de comunitate pentru Turcia. Se putea întâlni şi cu Bobby, pentru un interviu. „Eu chiar nu mă gândeam că voi fi ales. Am zis, totuşi, hai măcar să văd în ce constă procesul de recrutare de la Yahoo. De curiozitate, voiam şi eu să văd cum arată un om de la Yahoo, să stau de vorbă cu un om de la Yahoo.”
Bobby, azi un om de la Yahoo, stă pe scenă cu picioarele depărtate, mâinile împreunate la spate şi bărbia ridicată. E tuns periuţă şi poartă un tricou negru, cu desen pe piept: o bulină mare, mov, cu un Y alb în centru şi un semn al exclamării, tot mov, în dreapta. E sigla Yahoo, care se desprinde
curajoasă de pe bumbacul negru şi sare în ochi. Pe vremuri, Bobby apărea la întâlniri cu un tricou albastru inscripţionat Blogoree.ro. În sala gigantică învelită în lumină galbenă din Palatul Parlamentului, câteva sute de perechi de ochi sunt aţintite asupra lui, unul dintre membrii juriului Olimpiadelor Comunicării. E dintr-odată mare – un uriaş relaxat care vorbeşte despre bloguri. Un om de la Yahoo.
„Dacă îţi spun de unde am tricoul ăsta, înnebuneşti”, povesteşte mai târziu, cu încântare. „Eu mi-am făcut vreo două-trei tricouri din astea, ştii? Eu mi le-am făcut, pentru că cele care sunt de la Yahoo nu sunt îndeajuns de vizibile. Şi trebuia să fie vizibile, pentru că le luam pentru evenimente.” Cu atât mai mult cu cât la Olimpiadele Comunicării era important să se facă asocierea clară între bloggerul care vorbeşte şi compania-gigant care l-a recrutat. Cu un an înainte, la acelaşi eveniment, s-a discutat dacă blogul poate duce la angajare. Toate argumentele aduse de Bobby atunci îşi găseau acum suport.
Odată cu recrutarea lui Bobby, blogul românesc intră în mainstream pe uşa din faţă. Învăluit mult timp în obscuritate, blogul a devenit recent copilul răsfăţat al internetului autohton, sărbătorit la evenimente ca RoBlogFest sau analizat în studii ca RoBloggers Survey. În lume apar 1,4 bloguri pe secundă, iar ultimele studii de la Technorati indică peste 110 milioane de jurnale online şi încă 70 de milioane nemonitorizate. În România, numărul blogurilor a crescut de la 5.000 în 2005 la peste 100.000 în 2007.
Cei de la Yahoo l-au recrutat pentru că, prin Blogoree.ro, Bobby a demonstrat că poate să construiască şi să menţină activă o comunitate virtuală. Pentru funcţia de manager de comunitate, compania nu căuta un corporatist blazat, ci un blogger cu rădăcini bine înfipte în online, care să cunoască instinctiv comportamentul utilizatorului – o specie aparte, care înghite informaţie instant, sare din link în link şi îşi proiectează identitatea în diverse structuri sociale.
Bobby e visul devenit realitate al bloggerului recrutat peste noapte de o companie mare. Doar că acesta nu a fost niciodată visul lui. „Nu vreau să mă trezesc mâine că o grămadă de oameni îşi fac blog pentru că îi va angaja Google, Yahoo sau Microsoft”, spune el. „Fă-ţi blog pentru că vrei să-ţi faci blog, pentru că te duci într-o direcţie care-ţi place, pentru că scrii pentru că-ţi place.”
Yahoo nu-i cere să renunţe la lucrurile care îi plac. Dimpotrivă, se aşteaptă ca el să facă aceleaşi lucruri ca înainte, dar aplicate la proiectele şi comunitatea Yahoo. Aşa l-au convins să accepte propunerea de angajare. „Evanghelizarea” către blog a lui Bobby va fi dublată de o popularizare a Yahoo. Managerul va duce informaţia şi în sens invers, de la utilizatori spre Yahoo, aceasta fiind de fapt principala sa îndatorire. Să înţeleagă şi să dea glas unei comunităţi care până acum nu avea cui să se adreseze.
Yahoo are aproximativ cinci milioane de utilizatori în România, o comunitate uriaşă ţinând cont că în ţară există în total 5,8 milioane de conexiuni la internet. Ei folosesc şapte milioane de conturi de Yahoo Messenger şi opt milioane de conturi de e-mail. E o comunitate care s-a clădit încet, emoticon cu emoticon, fără ca gigantul american să bage de seamă.
De ce iubesc românii Yahoo? „Pun întrebarea asta de fiecare dată când întâlnesc un client sau un potenţial partener”, spune managerul australian după ce ia o înghiţitură de bere, la o masă în hotelul Novotel. „Am obţinut o poziţie foarte bună pe piaţă cu zero efort.” Darren Patterson e business development director la Yahoo Europe, un bărbat brunet şi jovial, pe la 30 de ani, care a venit în România imediat după numirea lui Bobby ca să încheie parteneriate cu firme locale. România este una dintre cele mai importante pieţe din zonă, alături de Turcia, Rusia şi Polonia. Cele patru ţări sunt atrăgătoare din cauza numărului mare de locuitori şi a cotei mari de piaţă pe care Yahoo a obţinut-o fără o prezenţă oficială. Românii, în special, sunt mari iubitori de chat. Yahoo Messenger are o cotă de piaţă de peste 95 la sută – o situaţie unică în Europa.
„Statul pe mess” a ajuns la fel de firesc ca mersul la birou, un tic deprins de aproape oricine, de la studenţi la profesori la directori de companie. Însă fidelitatea pentru Messenger nu se extinde şi asupra mailului. Aici Google câştigă rapid teren, prin Gmail. Patterson recunoaşte că Gmail „a intrat în oraş” şi creşte. Pentru a contracara, Yahoo a cumpărat anul trecut Zimbra, un serviciu de e-mail prin care se poate vinde şi spaţiu publicitar.
Dar provocarea globală pentru companie este să-şi convingă utilizatorii să folosească şi alte servicii în afară de mail şi chat. „Dacă vorbim despre Yahoo şi cei 500 de milioane de utilizatori din întreaga lume, cei mai mulţi dintre ei folosesc doar front page-ul sau serviciul de e-mail sau messenger”, spune Patterson. „Avem o reţea socială latentă, iar strategia Yahoo este să construiască platforme deschise şi să o pună în mişcare.”
Yahoo Open Strategy este cel mai recent plan menit să stimuleze utilizatorii. Strategia e simplă: Yahoo oferă gratuit nişte interfeţe pe care pot fi construite proiecte personalizate. De exemplu, site-ul Metropotam.ro este construit pe baza Yahoo Maps. Scopul e ca tot mai multe proiecte de antreprenoriat online să fie construite pe platforme Yahoo. Prin asta, compania vrea să spună – ba nu, să urle – că pune mare preţ pe comunitate.
Următorul pas după numirea lui Bobby este lansarea, în toamnă, a Yahoo.ro. Apoi mailul şi messenger-ul în limba română. Pe termen ceva mai lung, Yahoo vrea să introducă alte servicii, şi chiar să creeze unele noi, dedicate românilor. Pentru asta, compania trebuie să afle ce îşi doreşte şi ce e relevant pentru utilizatorul român.
Aici ne întoarcem la Bobby.
Cât de mare e responsabilitatea atunci când devii punctul de legătură între o companie de miliarde de dolari şi cei cinci milioane de români care-i folosesc serviciile? Bobby începe să râdă puternic, zgomotos, molipsitor.
„Nu e stresant. Absolut deloc. Ştii cum e? Înainte, când aveam Blogoree şi eram parte din blogosferă, nu mă gândeam înainte de a vorbi. Acuma mă opresc jumătate de secundă să mă gândesc.” Se lasă pe spate în scaun şi fixează cu privirea un punct din stânga-jos. Parcă nu mai e atât de convins. „Până acum era o comunitate de 5.000 sau 10.000 de bloggeri cu care aş fi putut să intru în contact, la o discuţie. Sau cărora le-aş fi putut transmite un mesaj. Acuma, deodată, sunt milioane. Şi cumva eu încerc să nu mă gândesc că sunt milioane, că poate părea strivitor.”
Se apleacă cu tot corpul în faţă şi zâmbeşte. „Dar, pe de altă parte, este fun, e foarte mişto. Nu ştiu, eu n-am avut niciodată teamă de provocări. Şi asta e o provocare cu atât mai mare şi atunci…” Se opreşte din nou, un ping-pong de entuziasm şi reţineri. „Stau şi mă gândesc, să ştii, momentul de maximă responsabilitate va fi momentul în care va apărea primul produs Yahoo – chiar nu am idee când va apărea sau ce va fi – targetat, adresat pieţei ...
... româneşti. Pentru că atunci îmi voi da seama cu adevărat dacă înţeleg comunitatea sau nu. Dacă am reuşit să-mi dau seama ce vrea comunitatea. Responsabilitatea pe care o simt eu este pentru momentul ăla.”
Intrat de două săptămâni în rolul managerului comunităţii Yahoo din România, Bobby are o zi-maraton de întâlniri: doi dezvoltatori web, un interviu, o întâlnire cu un blogger, o vizită scurtă a prietenei lui. S-a instalat, cu tot cu laptop, la o masă rotundă din food court‑ul magazinului Unirea şi aşteaptă să vină şi să plece oamenii. E de serviciu de dimineaţa până noaptea târziu, indiferent unde s-ar afla sau cu cine ar vorbi. La fiecare pas poate sta ascunsă o idee de proiect sau un indiciu despre ce vrea utilizatorul Yahoo.
Pe de o parte, Bobby învaţă despre noul şef, comunică cu angajaţii din biroul de la Paris – sediul Yahoo pentru Europa de Est – sau cu cei din Statele Unite. Pe de altă parte, adună informaţii despre comunitatea din România: citeşte bloguri, răspunde la mailuri, se întâlneşte cu dezvoltatori şi utilizatori. De când se ştie că lucrează pentru Yahoo, căsuţa de mail îi e tot mai plină – de la întrebări tehnice despre spam şi phishing până la cereri pentru diverse produse Yahoo sau propuneri de parteneriat. Multe dintre probleme nu ţin de el, altele şi-ar găsi răspunsul în spatele butonului Help.
„Un utilizator mă întreba de ce nu-i merge Yahoo Messenger pe calculator, ca să-mi dau seama că nu-l avea instalat. Acuma eu încerc în mare măsură să răspund tuturor doleanţelor, dar îţi dai seama că astea sunt probleme de Support. Eu nu sunt şeful serviciului Support în România. Există Help.”
Dar întrebările îl ajută să înveţe, să caute, să întrebe mai sus, la rândul lui, şi să găsească răspunsuri. Întâlnirile cu dezvoltatorii îi dau idei, chiar dacă nu au legătură directă cu internetul. „De exemplu, mă întâlnesc cu oameni din real-estate. Te-ai întreba: ce are de-a face Yahoo cu real-estate-ul? În principiu nimica. Dar noi avem Yahoo Maps care are Bucureştiul la nivel de stradă. Şi poate ăluia din real-estate îi vine vreo idee.”
Din blogger-ul gata oricând să plece la drum, Bobby a devenit un manager responsabil, care trebuie să îndeplineasă obiective, să meargă la masă cu potenţiali parteneri de afaceri şi să raporteze superiorilor. Libertatea pe care internetul i-o oferea a fost îngropată sub o titulatură anglofonă, dar asta nu‑l deranjează. „Înţeleg limitele care vin odată cu Yahoo, înţeleg că mâine nu mă pot urca în avion şi să plec trei luni în Thailanda, de exemplu, dar asta compensează pe de o parte cu ceea ce fac, care e foarte provocator, foarte «challenging», o chestie care-mi place şi caremi ţine în permanenţă mintea ocupată.”
Bobby a rămas la fel de uşor de contactat ca înainte. Are numărul de telefon şi ID-ul de mess pe blog. E un manager în tenişi, tipul casual care contrastează puternic cu imaginea scrobită de corporatist de multinaţională. Până la urmă, şi Yahoo este o companie destul de casual, crede Bobby. Când Google şi-a făcut intrarea în România, în februarie 2007, şi-a ales un manager la costum şi cravată – Radu Tudorache, posesor de MBA şi doctorat, recrutat dintr-o poziţie de conducere la Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii. El a iniţiat în numele Google contacte cu autorităţile române şi cu universităţi locale pentru a căuta oameni destinaţi filialelor Google din străinătate. Nu a dat nici un interviu, nefiind autorizat să vorbească din partea companiei. În februarie anul acesta, Tudorache a plecat la Romtelecom. Google nu a adus pe nimeni în loc. Yahoo a ales o cu totul altă strategie, una care iniţial l-a nedumerit chiar şi pe Bobby: „Aveam dubii la început pentru că nu eram foarte sigur că eu înţeleg ceea ce vor ei de fapt şi că ei chiar vor un om fără cravată şi costum”.
Bobby spune că venirea Yahoo va transforma internetul românesc într-un loc mai bun. Compania vrea să profite de cota de piaţă pe care o deţine, să dezvolte servicii noi şi să câştige mai mulţi bani din publicitatea online. (De asta se ocupă regia de publicitate MediaCafe; vânzarea spaţiului publicitar nu intră în atribuţiile lui.)
„Aşa cum vin acum bloggerii la mine să spună: «Mersi, ţi-am citit blogul acum doi ani şi de la tine am învăţat aia şi am ajuns să fac asta», aş vrea să mă întâlnesc în câţiva ani cu un utilizator de Yahoo care să-mi spună «Uite, pentru că eram pe Everest am putut să trimit un mesaj prin Yahoo Messenger de pe telefonul mobil către casă». Aş vrea să ştiu că produsele Yahoo au ajutat nişte oameni să le fie mai bine, să aibă o viaţă mai mişto.”
Contractul lui Bobby cu Yahoo se încheie pe 21 aprilie 2009. Dacă nu va fi reînnoit, îşi va relua călătoria în jurul lumii. Nu ştie dacă va reuşi să facă tot ce şi-a propus în aceste luni, dar e convins că angajarea lui a produs deja o schimbare: „Cred că se schimbă în primul rând percepţia utilizatorului asupra Yahoo. Până acuma Yahoo era o entitate care ne trimitea nişte produse şi noi le foloseam. Ei, deodată e o chestie care apare în presă, apare la TV şi care transmite nişte mesaje. Poate nu întotdeauna cele mai clare şi cele mai dorite mesaje”.
Zâmbeşte, dar nu te lasă să-ţi dai seama dacă glumeşte sau vorbeşte serios. „Yahoo nu va mai fi compania aia americană, va fi ceva identificabil. E Yahoo? A, e compania la care lucrează Bobby Voicu.” Şi râde. Cu tot corpul, tare, molipsitor.
Bogdan Epureanu a scris
Bobby Voicu merita tot respectul pentru ce a facut pentru comunitatea IT din Romania...
1 · acum aproape un an