Carte Inapoi
Criza romantismului la Moscova
Autor: Matei Martin
Editie: Ian. - Feb. 2008
Etichete: Frederic , Beigbeder , bestseller , Iarta-ma , Ajuta-ma , Vogue
Aproape toate cărţile lui Frédéric Beigbeder sunt bestsellers, şi fiecare text e transformat imediat în scenariu pentru film sau teatru. În timp ce fanii din lumea întreagă îl asaltează cu elogiile, criticii literari serioşi îl ignoră sau îl imploră să-şi schimbe meseria. O prezenţă constantă în revistele glossy, Beigbeder are ambiţii literare înalte. Dar romanul Iartă-mă!... Ajută‑mă! nu a reprezentat, aşa cum spera, biletul său de intrare în galeria literaturii première classe.
Orice ar face şi oricum ar scrie, e un excentric. Şi la cei (un pic peste) patruzeci de ani ai săi, nici nu prea are de gând să se schimbe. Ştie bine că supraexpunerea mediatică, excentricităţile şi micile impertinenţe dăunează imaginii sale literare, dar continuă să iasă în cluburi, să bea (prea) multă vodcă, şi să pozeze pentru Vogue.
În România, Beigbeder are în continuare piaţă bună – parţial şi pentru că noul val al literaturii franceze ajunge aici lent şi diluat, aşa că nu prea are concurenţă. În plus, povestea prinde. În Iartă-mă!… Ajută-mă!…, Octave – îl ştiţi din romanul 199.000 de lei – este agentul de la Moscova al unor firme occidentale de cosmetice. Treaba lui e să recruteze fotomodele, cărniţă tânără şi ieftină pentru o industrie adresată oamenilor bogaţi. Cum producătorii de cosmetice inventează nu doar metodele cu ajutorul cărora femeile devin mai atrăgătoare, ci şi standardele atracţiei, misiunea lui Octave este aproape imposibilă. La fel cum imposibilă este şi relaţia de amor cu una dintre descoperirile sale, irezistibila Lena Doiceva. Octave
va constata, foarte repede, că în societatea de consum până şi iubirea e, de fapt, o utopie.
Lumea nu se confruntă doar cu recesiunea economică, nu trece doar printr‑un proces de încălzire globală, printr-o ascensiune a violenţelor, ci şi printr-o criză a romantismului. Ideea e valabilă, dar autorul nu mai apucă să o „transforme” în plan literar. E mult prea ocupat cu descrierea fetelor, cu luxul ţipător şi orgiile din cluburile moscovite. Oricum, şi cititorii au uitat care e mesajul. „Filmul” e atât de entertaining încât absenţa mizei poate fi trecută cu vederea. Frédéric Beigbeder face în acest roman şi o critică a societăţii de consum, care ar fi pervertit frumuseţea şi idealurile estetice. Tot un produs de consum e şi această carte. Iar principala calitate a romanului – dacă asta e o calitate – e că se citeşte uşor.
Frédéric Beigbeder, Iartă-mă!... Ajută‑mă!...,
Editura Pandora M., 2007
Comentarii
Nu sunt inca comentarii.
