Carte Inapoi
Femeia-monstru, femeia-muză
Autor: Cristian Lupşa
Editie: Noiembrie 2008
Etichete: Stephen King , Peter Tarnopol , Dostoievski , Flaubert , gravida , Maureen , Philip Roth , Misery , Viata mea ca barbat
Dacă l-ar fi prevenit cineva pe Peter Tarnopol, naratorul din Viaţa mea ca bărbat, că soţia pe care şi-a ales-o la 25 de ani se va dovedi o instabilă,
manipulatoare, chiar psihotică, n-ar fi contat deloc. Tarnopol, „băiatul de aur al literaturii americane”, e prea consumat de moralitatea predată de Dostoievski şi Flaubert ca să abandoneze o femeie pe care a lăsat-o gravidă (cel puţin aşa credea). Un bărbat, căci asta îşi doreşte el să fie, nu fuge de responsabilităţi. Le îmbrăţişează.
Tarnopol va afla că Maureen nu fusese însărcinată. Se va supune abuzurilor şi geloziei şi isteriei. Va plânge. Va cădea în genunchi şi se va umili îmbrăcând, într-un moment de disperare, lenjeria ei. Dar nu va putea scăpa de ea şi de obsesia – diagnosticată sec ca „narcisism” de psihiatrul lui – de-a face lucrul „bărbătesc”.
Philip Roth, gigantul prozator american, a scris cartea acum 35 de ani, dar ea rămâne furioasă şi înfiorătoare şi azi. Nu atât datorită femeii, un monstru care se masturbează cu deschizătorul de conserve, cât datorită impotenţei bărbatului de-a renunţa la canoanele impuse de „marii clasici” şi a lua o decizie egoistă, dar asumată. Tarnopol se prezintă ca fiind o victimă, dar se consideră în acelaşi timp un erou, de care bineînţeles că se vor îndrăgosti toate femeile. Şi cum ar putea să le părăsească, dacă ele ameninţă că se vor sinucide?! Oricât ar încerca, Tarnopol nu poate renunţa la vină, o vină care apare din convingerea că bărbatul este – simultan – protectorul şi asupritorul femeii.
Acest paternalism, pe care Roth îl ţine la graniţa cu misoginia, este crucea pe care protagonistul o cară şi dincolo de mormântul ei. Nu e un secret că Maureen moare; moare crezând că a eşuat în încercarea de-a deveni o muză. Dar cartea, construită de Roth ca o încercare literară a unui Tarnopol liber, e dovada că Maureen, la fel ca asistenta medicală din Misery de Stephen King, a reuşit să smulgă o operă mare de la scriitorul absorbit de sine şi terorizat de ea.
Cititorul poate, dacă vrea, să-l caute pe Roth însuşi în această poveste, care are elemente corespondente în realitate şi e o meditaţie asupra vieţii scriitorului în afara paginilor. Doar că Roth, spre deosebire de Tarnopol, pare – luând în calcul cele 30 de cărţi pe care le-a scris (şi încă nu s-a oprit) – să fi învăţat să trăiască porunca lui Flaubert: „Fii calm şi ordonat în viaţă, ca să poţi fi violent şi original în muncă”.
Comentarii
Nu sunt inca comentarii.
