Film Inapoi
Sherlock Holmes 2.0
Autor: Florentina Ciuverca
Editie: Dec. 2011 - Feb. 2012
Etichete: film , ROBERT DOWNEY JR. , Sherlock Holmes , Jude Law , Guy Ritchie
Cu bastonul, cascheta şi vestonul în carouri şi tabieturile rigide de gentleman din epoca filmului mut, Sherlock Holmes era departe de a fi cool pentru generaţia internetului şi a revistelor glossy. Nu era nici sexy, nici suficient de excentric şi de predispus la acţiune. Reinterpretările recente l-au scuturat de praf şi l-au servit proaspăt şi energic: Sherlock Holmes (2009) şi excelentul serial BBC Sherlock (2010), în care personajul e transplantat în Londra contemporană, în pielea unui Benedict Cumberbatch neverosimil de cool.
Odată trecută revolta iniţială a fanilor personajului lui Conan Doyle – care nu l-au recunoscut pe cerebralul şi cumpătatul detectiv în haoticul şi bătăuşul Robert Downey Jr. –, Holmes revine liniştit pe ecrane în ajun de Crăciun, într-un nou film de Guy Ritchie: Sherlock Holmes 2: Jocul umbrelor. Ce-i drept, nu fără un mic scandal din timpul producţiei.
Într-un interviu, Downey Jr. a sugerat că, în noul film, aluziile că între Watson (Jude Law) şi Holmes ar fi fost o relaţie homosexuală sunt destul de puternice. Cei care deţin drepturile asupra operei lui Doyle au sărit în sus şi au anunţat că le vor retrage dacă producătorii menţin această aluzie în film. Cine ar fi îndrăznit măcar să se gândească la asta la începutul secolului?!
De fapt, ce a făcut Guy Ritchie au făcut şi predecesorii săi: a extras din scrierile lui Doyle trăsăturile care se conformau cel mai bine epocii în care apărea filmul. Din cele patru romane şi 56 de povestiri publicate între 1887 şi 1927 în Strand Magazine reiese un cu totul alt Holmes (şi un cu totul alt Watson) decât l-au întruchipat actorii din anii ’30-’40, care l-au impus în conştiinţa publicului. Basil Rathbone, unul dintre cei mai cunoscuţi interpreţi ai detectivului, se mula pe calapodul gentlemanului de atunci: raţional, riguros, elegant, sobru, fără umor, foarte diferit de cum apărea de fapt în cărţi. Era mai degrabă caricatura unei maşinării umane de deducţii şi fraze memorabile.
Până în anii ’80, cineaştii au ţinut-o pe aceeaşi linie: au eliminat din dotare armele pe care – în povestiri, cel puţin – tinerii Holmes şi Watson le purtau la ei, au ignorat faptul că detectivul putea fi un adversar redutabil la box, că ştia un soi de arte marţiale numite bartitsu, că lua frecvent cocaină, în pauzele dintre cazuri, că era complet ignorant în filosofie, literatură sau astronomie, că era boem, bizar şi niţel sociopat, şi că dr. Watson, un tânăr medic întors din Afganistan, era un partener inteligent şi la fel de energic ca şi el, nu un tip gras şi încet la minte. Adică tot ceea ce Guy Ritchie şi scenariştii săi au exploatat până în punctul în care cei doi trec în tabăra cealaltă şi devin eroi de filme de acţiune.
Până la varianta lui Ritchie, într-o serie produsă de Granada Television în anii ’80, actorul Jeremy Brett ignoră personajul de carton din filmele anterioare şi joacă poate cel mai bun Holmes din istorie. Scrierile sunt adaptate fidel, iar detectivul devine uman: e mai arătos, mai exaltat, mai complex şi, pentru prima dată, amuzant.
În 2009, legile Hollywoodului cereau şi un love interest pentru Holmes însă, în scrierile originale, acesta n-a fost niciodată interesat în mod particular de femei. Singura care i-a stârnit oarecum atenţia este Irene Adler – al cărei rol a fost exagerat puţin de scenarişti – dar lista se încheie aici. Dacă e să facem deducţii şi să ne folosim „imaginaţia, Watson, imaginaţia!”, cum îndemna chiar Holmes, o relaţie între el şi dr. Watson nu pare deloc imposibilă.
Florin a scris
Well... I was right: Sherlock and Watson have an affair :)
http://www.urban.ro/filme/recenzie-sherlock-holmes/
1 · acum apoape o luna