Muzică Inapoi
Timpul eroilor
Autor: Linda Crișan
Editie: Ian. - Feb. 2008
Etichete: Vier Minuten , Nine Inch Nails , Kronos Quartet , Beethoven , Mozart , Alex Ross , Nina Simone
Dacă trăiam în anii ‘50, aş fi încercat probabil să recuperez muzica pop, jazz şi folk, ca o reacţie la orice fel de muzică clasică, elitistă. Suntem în 2008 şi lucrurile s-au mai amestecat. Conceptul de elită e mai dinamic acum. Muzica clasică a tre- cut hotarul şi în hip hop, a influenţat cultura pop, iar jazzul definit de Nina Simone e „muzica clasică neagră”.
Indiferent dacă asculţi cu plăcere muzica numită clasică sau dacă trebuie să fii legat în cămaşă de forţă şi ameninţat pentru a o face, iată o carte care demitizează conceptul, explorându- i reacţiile şi rebeliunile: The Rest Is Noise de Alex Ross, despre compozitori care au călcat armonia în picioare, punk-işti anti-burghezi şi anti-Mozart precum austriacul Schoenberg. Sunt documentate aici toate lucrurile despre care nimeni nuţi spune vreo iotă la ora de educaţie muzicală.
De fapt, muzica clasică a secolului XX râde în faţa vechii armonii şi abuzează de „zgomot”. Cam la ce te-ai aştepta de la o formaţie rock, gen Sonic Youth. Iar în distorsiune şi în atonalitate se regăseşte o putere nouă.
Muzica clasică nu e doar Beethoven sau Bach (aia e doar perioada clasică sau preclasică). Dar ca să înţelegi ce naiba vrea Schoenberg cu atonalitatea lui, e bine să cunoşti un spărgător de nuci sau o carmina burana. Un site fără efecte adverse şi foarte accesibil e http://keepingscore.org/, unde poţi să asculţi muzica şi să urmăreşti partitura în acelaşi timp.
Revoluţia e pe net. Muzica clasică e cât se poate de prezentă pe net-ul nostru de toate zilele, şi din ce în ce mai mulţi artişti îl folosesc ca platformă. Şi lumea ascultă. Dintr- o simplă eroare a site-ului amazon.com, Wagner a fost ceva timp la „ofertă specială”, şi l-a întrecut pe Kanye West la vânzări, ajungând pe primul loc. Dar de unde începi tu? Decât să stai să asculţi simfonii pretenţioase până îţi sângerează nasul, du-te pe blogul lui Alex Ross. Te va ghida către compoziţii menite să te elibereze de tabu-uri.
Avem şi noi artişti şi evenimente, dar suntem prea preocupaţi să spunem că n-avem timp să-i vedem. Notează o dată: 8 mai 2008, când Kronos Quartet vor concerta în Bucureşti (nu la Ateneu, ci la Sala Radio). Foarte pe scurt, cvartetul de coarde a contribuit la coloana sonoră a filmului-cult Recviem pentru un vis şi apare pe ultimul album Nine Inch Nails. Printre altele, explorează intens „zgomotul”.
Cât despre filme, mai multe decât îţi dai seama sunt îmbibate cu pian şi coarde.
Anul trecut m-a obsedat coloana sonoră a lungmetrajului coreean Sympathy For Lady Vengeance, cu viori vioaie, dar şi dibace, abia strecurându-se pe lângă un plagiat de Vivaldi.
Mai târziul anului mi-a adus o nouă revelaţie pentru ochi şi urechi în forma lui Vier Minuten, în care clasicul cu un băţ în fund se luptă cu cel nou, creativ. Vier Minuten mi-a dat un nou motiv de obsesie sănătoasă: secvenţa unui acces isteric de cânt supranatural la pian, urmat de imaginea clapelor smălţuite, pline de sânge. Ca atunci când totul pare atât de plin de semnificaţii, încât ai senzaţia că nimic nu are sens... Muzica te va salva.
Comentarii
Nu sunt inca comentarii.
