Industria muzicală a secolului XXI e o galaxie. Sisteme solare gravitând în jurul unor aştri impregnaţi cu materie supraîncălzită – producătorii. Asculţi Metallica, dar de fapt auzi Rick Rubin, asculţi The Hives, dar auzi Pharell Williams, asculţi Jay-Z, dar auzi Kanye West, asculţi Yeah, Yeah, Yeahs, dar
auzi Dave Sitek. Asculţi Chris Cornell, dar auzi Timbaland?!
Iniţial, planul era ca maestrul beat-urilor să mixeze doar câteva cântece de pe Carry On, albumul precedent al lui Cornell, dar cei doi s-au înţeles atât de bine încât au început să înregistreze imediat un nou album. L-au terminat în şase săptămâni şi fiecare a declarat că a fost „cea mai bună muzică din cariera sa”. Scream va apărea în 18 noiembrie, iar fanii lui Cornell au avut reacţii diverse la piesele lansate deja pe net. Colaborarea e într-adevăr neobişnuită. Dar e oare fără sens? Nu chiar.
Cornell are un fel unic de a aborda o melodie. Când avea nouă ani a descoperit colecţia completă The Beatles şi a ascultat-o de la cap la coadă, un an întreg. Pe atunci nu ştia că Lennon şi McCartney interpretează alternativ partea vocală în diverse piese. Şi-a închipuit că vocea unui cântăreţ ar trebui să fie atât de flexibilă, încât să poată reda diferite stări, exact cum auzea pe disc.
Una dintre trupele în care bătea la...
... tobe în adolescenţă avea să devină legendara Soundgarden. Cornell era şi solist vocal, iar în scurt timp, a renunţat la partea de percuţie. Pe primele albume, ţipetele sale controlate aminteau de Robert Plant şi uneori chiar de Brian Johnson de la AC/DC. Odată cu Superunknown însă, Cornell a început să cânte, în sensul standard, şi să se afunde într-un stil psihedelic, pe care-l va consacra în ultimul album al trupei. La un an după destrămarea acesteia a apărut Euphoria Morning, debutul solo al lui Cornell, care i-a oferit spaţiul necesar pentru a experimenta.
Pentru Audioslave, următorul său proiect, a fost nevoit să se adapteze, dar a făcut-o cu uşurinţă. Luând locul lui Zach de la Rocha în Rage Against the Machine – cunoscută pentru ritmurile staccato şi asaltul verbal nestăvilit –, Cornell a intrat în priză. În cinci ani, Audioslave şi-a creat un sunet propriu
şi a încetat să se confunde cu vechile trupe ale membrilor componenţi. Dar, după ce s-a încărcat de energie, Cornell a plecat. În timpul înregistrărilor pentru Revelations – ultimul lor album – el a renunţat la ţigări, alcool şi droguri, fapt care i-a îmblânzit puţin vocea.
Apoi a făcut ceva nou. Şi-a inaugurat un restaurant de lux la Paris. A înregistrat You Know My Name, piesa care deschide Casino Royale, fiind primul bărbat care a cântat pe genericul unui film Bond. Şi-a lansat cel deal doilea album solo, Carry On, care a fost o alegere neinspirată, amestecând manierisme de cantautor cu riff–uri din perioada Soundgarden şi strecurând şi un cover Michael Jackson. Era iar momentul pentru o schimbare şi aceasta s-a numit Scream.
E straniu că un solist flexibil precum Cornell i s-a alăturat lui Timbaland? Omul respiră practic flexibilitate. Missy Eliott, Björk, Justin Timberlake, Nelly Furtado, M.I.A., OneRepublic, Alicia Keys, toţi au scos albume sub bagheta lui.
Sună straniu Scream? Era de aşteptat. E aproape ca şi cum l-ai fi luat pe Cornell din ’94 şi l-ai fi pus să cânte pe fondul beatboxului, al bătăilor de palme şi al tropotelor de picioare. Cu o mică excepţie. Timpul i-a alterat insesizabil vocea, dar l-a pregătit pentru noul beat.
