Teatru cu masa pusă

Pe Blănari 14, în Godot Café-Teatru, Vlad Zamfirescu a regizat primul său spectacol, Tudor Istodor şi Andreea Vasile joacă, iar publicul bea/mănâncă/aplaudă. Toţi trei vorbesc despre Cupluri, mustăţi, telefoane mobile, cartofi prăjiţi şi castraveţi muraţi.

Esquire: Cea mai puternică imagine care v-a rămas pe retină, din Cupluri.

Vlad Zamfirescu: Fără să mă gândesc: mustaţa lui Tudor.

Andreea Vasile: Eu sunt singura fată de aici şi o zic: fetele ude, Irina (Velcescu) şi Cristina (Florea). (În scenă este implicată şi o piscină.)

Tudor Istodor: Lipitul mustăţii, în culise. Mustaţă care nu ţine! Şi se scurg minutele, şi ai impresia că trec chiar ani, până reuşesc să mi-o prind sub nas.

Esq: O remarcă făcută de cineva, în public.

T.I.: „Băăi, zici că e la «Poveştiri adevărate»!“

Esq: Ce ar trebui să facă un spectator ca să vă scoată din minţi şi din replică?

T.I.: Să se urce pe masă, să se dezbrace şi să înceapă să danseze. Şi ar fi bine ca atenţia noastră să fie distrasă, nu să ne continuăm spectacolul ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dacă îţi cade decorul, te uiţi la el că a căzut, nu zici „a fi sau a nu fi!” în continuare.

V.Z.: Într-o seară, jucam la Act în Oraşul şi doi liceeni vorbeau atât de tare încât deranjau pe toată lumea. A trebuit să opresc spectacolul, să rog să se aprindă lumina. Le-am spus să plece, dacă au alte treburi. Stăteau nemişcaţi, credeau că nu-i văd. S-au blocat. „Da, da, cu voi vorbesc!” Apoi, s-au potolit. Probabil că se credeau la mall, la film.

A.V.: Jucam în Nişte fete, la Sala ArCuB. La un moment dat, îi sună telefonul unui domn, chiar în faţa mea, pe un moment foarte important al lui Vlad.

V.Z.: Da, a durat ceva! Omul a scos telefonul şi a început să strige: „Vă rog, să mi-l oprească cineva!”

Esq: Care e meniul ideal de consumat când te uiţi la Cupluri.

V.Z.: Depinde de gusturi. Pentru mine poate să fie sushi, pentru el mămăligă, pentru ea somon. La spectacol, eu am văzut că lumea mai mult bea.

Esq: Vlad, voi aţi introdus mâncarea pe scenă. În Dumnezeul de a doua zi, de la Act, prăjeşti cartofi tot spectacolul.

A.V.: Exact la ăla mă gândeam şi eu, dar la castraveţii muraţi.

V.Z.: Cu toate că gătim cu un ulei special, care să nu miroasă, îi vezi pe spectatori cum salivează. La final le dau să mănânce cartofii ăia. Şi lumea nu se sfieşte.

A. V.: Jumătate din spectacol am stat poftind la castraveţi, şi eu, şi Cristina. Nu mai rezistam! După ce s-a terminat, primul lucru pe care l-am făcut a fost să bag mâna în borcan.

V.Z.: Ne-am gândit serios la faza cu cartofii prăjiţi live, ne era teamă să nu le distragem atenţia  oamenilor.

Esq: Se poate şi mai rău. La Craiova, Sorin Leoveanu, care-l joacă pe Caligula, face pe scenă un grătar cu mici şi cârnaţi. Dup-aia, actorii mai desfac şi o bere rece. Şi publicul e la un metru de ei.

Toţi: Aaaaa, i-au omorât cu asta!

Spectacolul se joacă la Godot Café-Teatru din Bucureşti. Un bilet costă 20 de lei.

Le-am propus celor trei să comprime o zi obişnuită din viaţa lor într-o singură propoziţie.

Vlad Zamfirescu: Maty (fiu-meu), Disney, duş, Colgate, Zuzu, Lavazza, Peugeot, Bulandra, Cristi Juncu, pizza, iPhone, grădiniţă, Miha (soţia), iPhone, Lavazza, Maty, Ştefan (fiul meu), Peugeot, Godot, Cupluri, două-trei beri la draft, Peugeot, iPhone, Maty, Ştefan, Miha, duş, Miha (dacă am o seară norocoasă), duş, noapte bună.

Andreea Vasile: Răsărit, cafea, cereale + iaurt, Eliberadio, trafic, repetiţie, voie bună + prânz, un  spectacol bun, trafic la întoarcere, un film bun, fructe, zâmbete şi linişte.

Tudor Istodor: Mă trezesc, o iubesc pe Cabiria şi o iubesc pe Buna şi îl iubesc pe Tata şi îl iubesc pe Doru şi o iubesc pe Bunica Lenuţa şi o iubesc pe Mama şi o iubesc pe Isadora şi mă iubesc pe Mine şi îl iubesc pe Dusea şi mă culc.

Din distribuţie mai fac parte Diana Cavallioti, Irina Velcescu, Conrad Mihai Mericoffer şi Cristina Florea.

Nu sunt inca comentarii.