Tatăl meu mi-a dat o educaţie sportivă, atât din punct de vedere fizic, îndemnându-mă să fac sport, cât şi moral, asta însemnând respectarea câtorva principii de viaţă: cinste, corectitudine, onoare, demnitate.
De mic am fost atras de microfon. Pe fereastra casei în care locuiam îmi pusesem o cupă dintre cele câştigate de tatăl meu şi ziceam că este microfon. Mă uitam pe stradă şi descriam trecători, maşini, animale, întâmplări.
Calul care m-a învăţat să merg la pas, la trap, la galop se numea Luntraş. Era un cal-profesor, foarte blând.
Se spune că oamenii care iubesc animalele sunt oameni buni. Eu am crescut având animale în preajmă. Şi acum am un câine. Pisica, din păcate, a murit.
Când împrumutam o minge de la un prieten şi îi promiteam că a doua zi i-o aduc, cuvântul de onoare era ceva sfânt.
Hai să nu spunem idol, dar Tudor Vornicu mi-a fost model. Am făcut o ucenicie de vreo doi ani pe lângă el – cum se spune în televiziune, căram servieta. Şi învăţam cu ochii, cu urechile. E o meserie care mai mult se fură decât se învaţă.
Nu am maşină, nu am avut niciodată. Îmi place să merg pe jos.
Am pledat o viaţă întreagă pentru fair-play în sport, dar trebuie să recunosc cu ruşine că a cam dispărut.
Ne-am înrăit. Înainte se spunea „să moară capra vecinului”. Acum se spune „să moară şi vecinul cu capră cu tot”. Unii spun că sărăcia e de vină. Eu cred că e educaţia.
Nu mi-a trecut prin cap să plec din ţară. Nu fac paradă de patriotism, dar cred că el înseamnă dragostea pentru mormintele bunicilor, ale părinţilor, dragostea faţă de familie, faţă de locurile în care ai trăit. Dar recunosc cu oarecare ruşine că, dacă aş avea cu 30 de ani mai puţin, m-aş gândi să mă mut într-o ţară mai civilizată.
Am comentat treisprezece ediţii ale Jocurilor Olimpice, opt de vară şi cinci de iarnă.
S-au născut multe legende pe marginea comentariilor mele. Una dintre ele era că port noroc echipelor româneşti, indiferent de sport. O superstiţie nefondată.
În comunism trebuia să te fereşti să faci afirmaţii care puteau fi interpretate şi politic. Acum trebuie să nu superi nişte patroni care au influenţă în mass-media şi care, dacă faci un comentariu neplăcut pentru urechile lor, te reclamă la şeful tău. Deci lucrurile nu s-au schimbat.
Am câteva geamantane cu scrisori primite de la telespectatori.
Promisesem părinţilor că nu mă însor până la 30 de ani. M-am însurat la 22 şi am devenit tată la 23.
Un prieten mă îndemna să ies pe stradă cu o pancartă pe care să scrie: „Fac copii frumoşi”. Nu am chiar orgoliul de a mă pretinde tatăl unor copii frumoşi, dar sunt simpatici toţi trei.
Am reînvăţat de la copiii mei că trebuie să-ţi placă ceea ce faci. Dacă nu apar rutina, plictiseala, sila, şi păstrezi entuziasmul, atunci nu simţi efortul, indiferent de ce muncă faci.
Foarte mulţi, aflând ce vârstă am, îmi spun: „Domne, ce bine te ţii!”. Mă ţin bine, pentru că am în continuare o viaţă activă, fac ceva ce-mi place.
Dacă vrei să devii părinte, cred că instituţia căsătoriei este absolut necesară. Copilul trebuie să aibă o legitimitate. Rămân conservator în privinţa asta.
Nu există jumătatea perfectă. Bărbaţii care caută femeia ideală vor rămâne până la urmă singuri.
Nu pot să sărut o femeie care fumează, din cauza mirosului de tutun. Eu personal n-am fumat niciodată, pentru că vreau să mor sănătos.
Credinţa este o chestiune absolut intimă. Nu sunt de acord cu cei care-şi fac cruci mari de câte ori este o cameră de televiziune prin apropiere. Poţi să fii un om credincios fără să faci paradă de acest sentiment.
La Jocurile Olimpice din Mexic, în 1968, Bob Beamon a sărit 8,9 metri în lungime. Eu am avut ideea năstruşnică să-i îndemn pe telespectatori să măsoare în locuinţa lor 8,9 metri ca să-şi dea seama de lungimea extraordinară a săriturii. Mi-a scris cineva că oi avea eu o locuinţă aşa de mare încât să pot măsura 8,9 metri, dar el trăieşte într-o garsonieră de patru pe patru şi, oricât s‑ar suci, nu poate măsura recordul.
Nimeni nu ştie cât va trăi. Cum se zice în popor, un ghem de aţă care se deşiră, se deşiră, şi când se termină aţa, se termină şi viaţa.
emil a scris
Pacat ca nu cunosti termenii Cinste si onoare inseamna acelasi lucru Mai invata carte
1 · acum aproape un an