Unul dintre cele mai benefice lucruri pe care le-am învăţat a fost cum să-mi ţin gura.
Până când am devenit tată, totul era obsesie. Dar apoi am învăţat exact despre ce e vorba: plăcerea de a fi un slujitor. Olivier a scris că cel mai măreţ lucru la care poţi aspira în viaţă este să fii un bun slujitor.
De la început am ştiut intuitiv că, în lipsă de altceva, muzica era sigură și că nimeni nu-mi putea spune nimic despre ea. Muzica n-avea nevoie de un intermediar, pe când toate celelalte materii de la școală necesitau explicaţii.
Nu înregistrez o piesă până nu mă joc cu ea vreo două săptămâni. Am mai auzit pe cineva spunând asta – se poate să fi fost Quincy Jones. Că îi vine o idee, dar nu o pune cu adevărat în practică decât dacă persistă și începe să-l sâcâie.
I-am cumpărat o chitară lui Jimi Hendrix – un Stratocaster alb pentru stângaci. A doua zi, am aflat că Jimi murise, că leșinase după ce se făcuse praf cu un amestec de băutură și droguri și că se înecase cu propria vomă. De ce nu m-a oprit asta?! Probabil din aroganţa de a crede că mie o să-mi fie bine. Mă purtam ca un fel de pseudoartist care-și explorează latura întunecată. Trebuie să fi fost riscant pentru cei care încercau să mă oprească. Acum văd toată dragostea și grija de care au avut nevoie pentru a veni să-mi vorbească în perioada în care eram underground. Îmi dau seama ce indiferent și nesimţit eram... Faptul că nu-i ascultam era ca o palmă-n faţă.
Dependenţa nu stă să se târguiască cu tine.
Undiţa a fost cea care mi-a spus că am ajuns la fund. Toată lumea spune că sunt într-o situaţie dificilă. Nu știu, sunt?! Nu mă simt ca și cum aș fi . Cum ies din situaţia în care mă aflu? O să mă duc la pescuit. Întotdeauna am simţit că sunt un pescar bun. Am găsit un loc pe râul Wey; de-abia reușisem să-mi montez echipamentul, când mi-am pierdut echilibrul, am căzut peste una dintre lansete și am rupt-o. Nu mai puteam nici măcar să pescuiesc. Dădusem de fund. Domnule, nu sunteţi pescar. Treziţi-vă.
Ei bine, ce sunt? Sunt un alcoolic, de fapt.
Până în momentul în care am început tratamentul, nu ceream nimănui ajutorul – preferam să nu aflu răspunsul... De aceea m-a fascinat tratamentul. Ţi se pun deliberat în cale cât mai multe lucruri care te obligă să întrebi cum să procedezi. Să faci o ceașcă de cafea: e acolo un aparat cu toate componentele pe care trebuie să le asamblezi pentru a face cafeaua, și eu nu știam cum să fac asta. Așa că a trebuit să întreb pe cineva. Să cer ajutor, iarăși și iarăși. Foarte inteligent.
Riscul înseamnă să încerci să controlezi ceva asupra căruia nu ai putere.
Sunt bun la testarea pieselor de pe iTunes. Știu destul de repede dacă merită să cumpăr.
Layla a fost ca și cum aș fi găsit aur. Ca atunci când cauţi în apă și nisip și deodată vezi o sclipire. Pentru mine, n-a fost ceva de genul: „Oh, le va plăcea să asculte”. A fost: „Aici e adevărata vână, filonul principal!”.
Cu Tears in Heaven e ciudat, pentru că n-o mai pot cânta. Ar fi nepotrivit să folosesc amintirea fiului meu sau ce am simţit atunci pentru a obţine orice fel de influenţă asupra publicului.
Am regrete, evident. Nenumărate. Unul dintre marile regrete e amestecul în căsnicia lui George Harrison. Care e cântecul ăla extraordinar al lui Dylan? Don’t go mistaking paradise for that home across the road. (Nu confunda paradisul cu casa de peste drum.) Experienţa mea exact asta a fost.
Steve Winwood, un prieten de-al meu, spune că își învaţă copiii că, dacă n-au ajuns devreme, au întârziat. Nu există cale de mijloc.
Identitatea mea s-a schimbat când am început tratamentul. Ăsta sunt acum și îmi face, de fapt, mai multă plăcere să am identitatea asta decât să fiu muzician sau orice altceva, pentru că mă păstrează într-o formă de care pot avea grijă. Atunci când sunt la pământ cu boala mea – pe care sunt fericit să o am – intru în ritm. Îmi oferă o ancoră spirituală. Nu-mi cereţi să explic.
Cel mai greu lucru în a fi celebru e să fiu politicos atunci când n-am chef.
Nu îmi place să mi se facă poze. Sunt cam ca un african bătrân, care crede că asta îţi fură o fărâmă din suflet.
Pentru mine, definiţia păcii este să nu am nici un zgomot în cap.
