Justin Capră

Inginer şi inventator, 75, Baloteşti

> Îmi plăcea orice în afară de studiul clasic, academic, dar a trebuit să-l fac pentru că asta era situaţia, trebuia să am o diplomă. Numai că întotdeauna am fost puţin altfel, motiv pentru care am fost fie corigent, fie premiant.
> Am învăţat şi multă teorie, însă întotdeauna voiam să şi fac, să văd că se mişcă, să văd că zboară, să văd. Henry Coandă, cu care am avut nişte colaborări, spunea: „Nimeni nu dă doi bani pe ce-ai fi vrut să faci, ci numai pe ceea ce ai făcut”.
> După mine, factorii de progres sunt angoasa, complexul de inferioritate, lehamitea de cotidian şi, nu în ultimul rând, lipsurile. Lipsurile te obligă la optimizări. Aşa că nu îi înţeleg pe cei care pleacă din ţară, pentru că cine nu reuşeşte aici, nu reuşeşte nici în altă parte.
> Eu am fost în toată lumea, n-am întâlnit nicăieri câini cu covrigi în coadă.
> Noi, oamenii, avem naivitatea să ne imaginăm că studiind, vom şti. Pe dracu! E puţin invers. Studiind, îţi măreşti exponenţial aria de necunoaştere.
> Mi-am dat seama că nu există definiţii. Definiţii care să ne poată satisface. Noi, de exemplu, nu ştim ce e energia electrică. E o percuţie de electroni, se plimbă electronii, nu ştim, dar o folosim.
> Matematica e un instrument, nu e Dumnezeu. Importantă este premisa.
> Chestia cu aripile niciodată nu mi-a plăcut. Să alergi ca nebunul pe câmp ca să decolezi? Nu! Mi se pare atehnic. Ce, vrabia o ia la fugă pe câmp?!
> Motocicleta îţi dă senzaţia libertăţii, de zbor, de spaţiu. Am făcut o grămadă de motociclete. Mai ales pe timpul comuniştilor, când erai claustrat şi motocicleta însemna libertate. Era ideea de a nu depinde de alţii. Atunci circulai în funcţie de număr, cu soţ şi fără soţ. Şi eu făceam ceva care să nu aibă nevoie de număr. Ăia modificau legile, eu iar făceam alte scule. I-am înnebunit!
> Bogăţia le strică unora caracterul. Nu la toată lumea, dar la majoritatea.
> Cu calculatoare, telefoane mobile, internet ne-am apropiat de oameni şi ne-am îndepărtat de noi, sufleteşte. Ne-am artificializat. De aceea, găsesc că un cioban mi-e superior pentru că e natural. Noi suntem artificiali.
> Adevărul e că poţi să citeşti toată viaţa şi n-o să afli tot. Trebuie să ai un simţ al sintezei, să poţi scoate esenţa şi să o transmiţi mai departe. Un erudit care nu îşi foloseşte această erudiţie măcar să o transmită mai departe studenţilor se numeşte „tango degeaba”. Or, un om mai puţin erudit, dar care ştie să aplice în viaţă teoria, e superior. Pentru că viaţa are nevoie de realizări.
> Întotdeauna am mers pe ideea că automobilul este o crimă ecologică, financiară şi spaţială. Natura nu îţi dă fără să-i dai, iar un automobil folosit de o singură persoană reprezintă 2% randament şi 98% distrugerea a ceea ce mai avem de distrus. Noi n-am înţeles că nu există randamente supraunitare. Natura dă randamente foarte bune, nu noi.
> Ce fac eu? Eu nu rezolv problema vieţii, ofer nişte paleative. Viaţa nu se rezolvă cu asta.
> Pentru mine, oamenii se împart în două. Oameni serioşi şi fumători.
> N-am simţul proprietăţii. Nu mă interesează brevetarea, nu mai brevetez de vreo 40 de ani. Nu mă interesează dacă îmi ia altcineva ideile. Eu nu mă pot ocupa de toate.
> Ceea ce n-am înţeles niciodată la acest popor (sigur nu trebuie să le înţeleg eu pe toate) e dorinţa de a face pe deştepţii.
> Am fost un veşnic nemulţumit. Întotdeauna am căutat soluţii. Şi, de ce să nu recunosc, şi un veşnic mulţumit pentru că Dumnezeu m-a dotat cu puterea de a mă juca. Toată viaţa m-am jucat.
> Tata n-a fost înclinat spre latura tehnică, dar era încântat de aptitudinile mele. Desigur, nu era întotdeauna de acord cu escapadele mele. Dacă găseam pe drum un sac de bani şi un sac de rulmenţi, luam sacul de rulmenţi.
> Am prezentat o cerere de brevet la OSIM şi mi s-a spus „Tovarăşu’ Capră, trebuie studiată teoria arderii, filosofia arderii!”, iar eu, care nu ştiam, am fost jenat. Am pus mâna pe carte. Când le-am prezentat-o, cu calcule, cu tot ce trebuie, mi-au zis: „A, tovarăşu’ Capră, ce, faceţi doctoratul?! Nu trebuia chiar aşa!”.

În mai, Justin Capră a fost premiat de Academia Română şi Fundaţia „Dan Voiculescu” pentru contribuţia adusă la imaginea României. Capră a inventat de-a lungul timpului peste 70 de automobile, motociclete şi aparate de zbor neconvenţionale.