Întâmplări din geanta mea

Dacă vrei să înţelegi cum gândeşte o femeie, poșeta e ultimul lucru cu care să începi.

Mângâi fericită noua mea geantă şi purced să fac curat în cea veche. Asta ca să pot începe o relaţie bazată pe respect şi înţelegere cu cea proaspătă, încăpătoare, din piele, verde ca o cireaşă necoaptă, al cărei unic avantaj faţă de cea veche e că e nouă. Dau deoparte obiectele complet nefolositoare. Pe masă rămân triste, dar demne: glezniera de la ultima scrântire şi ruleta de măsurat perdelele. Şi cele trei pietricele, culese cu Mihai pe malul lacului, în seara magică.

La următoarea razie, curăţ buzunarul din mijloc de florile presate în 2006, în vacanţă, când m-am îndrăgostit serios a 14-a oară. Şi zic un „nu” hotărât celor două perechi de ochelari care mă imploră din ochi, pentru că acum port lentile. Aleg să înlătur fără să simt nimic deosebit, ce chestie!, nişte nasturi şi câteva pixuri care nu mai scriu.

Obiectele care au trecut de preselecţia dură strălucesc parcă de bucurie. Sticla de parfum e toată numai un zâmbet, ciorapii fini în ţiplă, portvizitul doldora de cărţi de vizită, portofelul de bancnote şi cel separat, pentru mărunţiş. Agenda mică în care trebuie să fiu tenace ca să reuşesc să-mi scriu gândurile, dar o ţin pentru că e tare frumoasă – şi agenda mare, mai practică, pentru to do list.

A supravieţuit şi portfardul cu forfecuţa pentru unghii rupte şi pila – pentru situaţiile când o unghie agaţă, şi asta nu se poate rezolva cu forfecuţa. Şi penseta, pentru că sunt moment când un fir de păr izbucneşte instant de sub piele şi trebuie să fiu pe fază.

Pentru că sunt altruistă, nu pot renunţa la medicamentele de care s-ar putea să aibă nevoie cei din jur.

Rămân cu mine guma şi, achiziţie nouă, spray-ul de gură, care a apărut după ce m-am sfătuit cu o prietenă în a cărei geantă am fost invitată şi am văzut că are şi aşa ceva. Lanternă mică pentru când o să rămân în beznă sau vreau să citesc la cineva în beci şi o pereche de şosete, că nu se ştie. O Eugenie mai veche, dar încă bună. Câteva pliculeţe de zahăr brun, pentru că nu toate cafenelele au.

Caramele împotriva căderilor de glicemie, o linguriţă de plastic pentru când am chef de un iaurt. Tampoane de trei dimensiuni, ceai de mentă pentru când vreau să mi se strângă stomacul şi ceai purgativ pentru relaxarea lui.

Apoi, trusa completă pentru latura mea cyber: USB-ul, aparatul foto şi încărcătorul de mobil. Aşa. Ar intra, puţin forţat, şi laptopul, dar nu vreau s-o lăbărţez.

Mulţumită că în sfârşit totul e în bună ordine, încarc echipamentul în noua parteneră de viaţă. O strâng aproape şi mut dulcea povară când pe stânga, când pe dreapta, pentru că numai aşa reuşesc să supravieţuiesc celor 3 kilograme pe care mă înham să le duc zilnic.

În caz că te întrebi cum arată geanta genţilor:

Este o regină a marochinăriei contemporane, care slujește atât rigorilor artistice, cât și funcţiunilor inginerești. Contrar așteptărilor, nu există un model general acceptat de către toate femeile – cum este Jack Daniel’s pentru bărbaţi, când se decid să bea ceva. Totuși, o încercare de potret robot tot merită făcută. În primul rând, nu este nici mare, nici mică. Nu este nici moale ca o mănușă, nici tare ca un diplomat. Este de piele și are consistenţa plăcută la pipăit, deși femeile iubitoare de animale mă vor contrazice vehement, preferând exemplare superbe din textil cu fine inserţii de piele ecologică.

Nu are o culoare anume, dar există un algoritm destul de precis pentru a o stabili în funcţie de moment. E simplu, culoarea pe care geanta genţilor o va avea la momentul T0 este aceeași cu nuanţa pantofilor pe care femeia îi poartă în același moment T0. Sau, în cazuri mai subtile, este asortată doar cu lenjeria intimă și cureaua, dar în contrast cu ciorapii.

În interior, conţine niște lăcașuri plasate inteligent. Nici prea multe, încât să riște să bulverseze o femeie prinsă în vârtejul cotidian. Dar nici să o oblige să ţină mobilul lângă chei și pastile. În fine, geanta genţilor diferă de la o purtătoare la alta și este un obiect complet intim și individual. Faptul că ea este purtată în văzul lumii este o favoare și o fereastră deschisă către sufletul și, poate, mintea femeii.

Nu sunt inca comentarii.