Celălalt sex Inapoi
Bărbaţii și teroarea strănutului
Autor: Sana Nicolau
Editie: Aprilie 2009
Imagine: Noper
Etichete: barbat , Job , empiric , stiintific , Rahan , Xena
Bărbaţii pot căra cu până la 68% mai multe kilograme decât mine. Sau cel puţin ăsta mi se pare mie un procent potrivit. Empiric, fără dovezi știinţifice. Dar, mai ales, bărbaţii pot să mă care pe mine, în situaţii de urgenţă medicală sau sminteală erotică. Eu însă nu pot, orice-ar fi.
Bărbaţii inventează așa cum respiră tehnologii nano-ceva și mega-altceva. Și uite-așa lumea merge înainte. Am pe undeva bănuiala că tot ei s-au muncit și la oja mea roșie care rezistă trei zile ca nouă. Sincer, dacă evoluţia ar fi fost lăsată pe umerii mei, în mod sigur am fi comunicat și astăzi urlând unii la alţii ca niște tâmpiţi.
Da, recunosc. Îmi plac bărbaţii nevoie mare. Și am noroc că mă plac și ei pe mine. Deci, tocmai pentru că îi respect, încerc să văd cu ochi noi, lipsiţi de exasperare, diferenţele tehnice și de viziune dintre cele două specii. Cele care generează reacţii trăznite la stimuli aplicaţi frăţește.
Dar e o situaţie în care capitulez. Când bărbatul-eroul-meu depune armele în faţa unui hapciu. Și atunci lasă jos tot ce cară. Oprește panicat toate proiectele nano și mega în care era implicat. Se întinde chiar acolo unde l-a prins nenumitul și se întoarce cu spatele la viaţă. Și începe să geamă, după modelul comisarului. Un fleac. Am răcit. Nu credeam că doare-așa.
În momentele alea, infirmiera din mine, altfel bine pitită, dă buzna. Dar în loc să mă lase să îi ling, cum m-oi pricepe eu mai bine, rănile reale sau închipuite, bărbatul mă refuză cu voce mică. Nu putem să ne uităm la film sau să mâncăm împreună pentru că e răcit. De alte contacte nici nu poate fi vorba.
Normal că mă arde curiozitatea caracteristică speciei mele. Să aflu de ce atâta izolare. OK, nici eu nu sar în sus când sunt răcită. Dar după ce mă alint puţin, mă duc la job, fac chestii prin casă și mă străduiesc să arăt de o manieră în care să nu sperii vânatul.
Să sufere oare bărbatul de cochetărie? Să nu mi se poată arăta pentru că are nasul roșu și părul ciufulit caraghios de la pernă? Se gândește oare bărbatul că își știrbește imaginea de Rahan invincibil? Hai că nu suntem copii. Ce, credeţi că eu nu știu că Rahan avea și el arsuri la stomac primăvara și toamna? Dar tot lua scalpuri. Am toată colecţia, știu atâta lucru.
Sau poate că un bărbat răcit e năpădit de simţ cavaleresc. Și e îngrozit că ar putea să mă transforme și pe mine într o Xena cotropită de mucozităţi și mirosind a sirop de tuse.
Oricum ar fi, bărbate, te rog, nu te lăsa îngenuncheat de guturai, acest pervers flagel care se încuibează în cuget și-n simţire. Un perfid care mușcă mai dihai taman unde simte abandon. Pentru că dacă tu bolești azi, cine mai inventează mâine, pentru mine și alte venetice, un fixativ performant care rezistă la apă?
Galerie foto
alex a scris
Daca Esquire ar avea la fiecare articol comentarii zeci,atunci as renunta sa ma citesc.De altfel,cuvintele noastre infime de lauda strica farmecul articolelor voastre frumos ticluite .E o simpatie tacuta,dar enorma din partea tuturor cititorilor.
1 · acum aproape un an