Destinatia Inapoi
Electrofood de Londra
Autor: Cristian Lupşa
Editie: Martie 2009
Etichete: Bere , londra , muzeu , mancare , wizz air , inamo , Thai Sapphire , Oriental Rose , Battleships , creme brulee , orez , mango
Pe acceasi tema
Cred că ţi-am mai spus că eu unul, odată ajuns în străinătate, dau oricând un muzeu pentru o mâncare. Nu mă pricep nici la una, nici la alta, dar măcar mâncatul e mai interactiv. Iar Inamo din Londra e culmea interactivităţii. Am citit despre el pe zborul într-acolo, în revista Wizz Air. Nu apucasem să-mi identific locuri în care să mănânc și frunzăream după recomandări. Scria acolo că gura târgului se îndoapă la Inamo – un restaurant digital unde meniul e „încastrat” în masă via un proiector situat deasupra capului, iar tu îl navighezi cu un mouse1, manevrabil dintr-o scobitură ca o urmă lăsată de un fund de cană. Mâncarea ca atare e o combinaţie de bucătărie japoneză, thailandeză și chinezească.
Prietenul din Londra la care am stat m-a întâmpinat cu un plan: mergem la un restaurant despre care se tot zvonește. Inamo. Semn bun, zic. Am făcut rezervare cu două zile înainte și ne-am dus. Am început în barul din subsol cu niște cocktailuri cu nume sclipicioase: Thai Sapphire, Oriental Rose. Apoi a venit ghidul. Treaba la Inamo funcţionează în felul următor: nu există chelneri. E doar ghidul care te duce prin localul crepuscular, te așază și îţi explică sistemul – masă, proiector, mouse, click pe felul pe care-l vrei, click să schimbi modelul feţei de masă, click să te joci (Battleships!2) dar, te rog, click după felul următor numai când ai terminat cu primul (împrospătarea comenzii e semn că ai golit farfuria).
Peste 15 minute, un om ne-a adus aperitivele, iar în timp ce ne îndopam am click-uit pe felul principal: eu – wagyu beef, doamna – mistreţ, amicul – raţă. Ocazional, verificam cum se modifică nota de plată. De necaz, am mai cerut câte o bere japoneză, desert (crème brûlée, orez cu mango și sorbet de lămâie) și am început să explorăm, tot în digi-meniu, harta zonei, în cazul în care pierdeam de tot controlul financiar. Mâncarea a fost bună – orice combinat cu click-click e bun. La final, am înfipt degetul în scobitura de mouse și am cerut nota reală, livrată de omul care ne adusese mâncărurile. Electro-mâncare asiatică interactivă: 120 de lire. Shit!3 Oare cât ar fi fost un sandwich la muzeu?
(1) În română, [maus] s. n. mic dispozitiv acţionat manual, conectat la un computer, a cărui deplasare pe o suprafaţă antrenează deplasarea cursorului pe ecran.
(2) În română, „Vapoare”, „Avioane”, „Război” sau „Punct ochit, punct lovit”, depinde pe cine întrebi. Joc de strategie inventat de Clifford Von Wickler la începutul sec. XX.
(3) În română, „La naiba!”, traducere de Irina Margareta Nistor.
Comentarii
Nu sunt inca comentarii.
