Destinatia Inapoi
Noul New Orleans
Autor: Vlad Mixich
Editie: Decembrie 2008
Etichete: esquire , new orleans , Faubourg Marigny , Vaughan , Dwight Beauvoix , St. Louis , Marie Laveau , Beauvoix , bebop , blues , swing , r&b , zydeco , dixieland , Mississippi , Voodoo , Regina , Zombi , Ruffins
Am descoperit o minune. Un oraş care se numără, alături de ciocolată şi muzică, printre creaţiile magice ale oamenilor.
Am bântuit pe străzi stranii, pe lângă case pustii cu obloanele lăsate sau pe lângă locuinţe care încă respirau, cu lumini dulci înăuntru şi cu ventilatoare mari bătând din aripi; am văzut negrese uriaşe, fumând trabucuri în pridvor. Un afiş al poliţiei pe un stâlp din Faubourg Marigny m-a întrebat dacă l-am văzut pe criminal. Nu-l văzusem – şi am şters-o mişeleşte spre barul lui Vaughan. Acolo, toată lumea se cunoaşte cu toată lumea şi pe tejghea sunt bătute tăbliţe cu „reserved Dwight Beauvoix and his wife”. Mai târziu, în St. Louis Cemetery, acolo unde e înmormântată Marie Laveau1, aveam să găsesc cavoul unei familii Beauvoix. În barul lui Kermit Ruffins am băut trei daiquiris cu doar 6 dolari; tipul e un trompetist celebru care, în timp ce făcea frigărui, improviza un jam session înşurubat pe care dansau îndrăciţi babe albe cu fundul mare, negri bătrâni şi bărboşi, ţărănoi albi cu pălării de paie, americance tinere descălţate şi în călduri...
Am apucat-o pe jos, prin noapte, până ce strada a fost blocată de un tren nesfârşit tras încet de o locomotivă-mamut. Zdrăngănea sinistru din toate încheieturile şi semnalul feroviar dăngănea ca de înmormântare... După 20 de minute de aşteptare am trecut peste tren şi am dat de Frenchmen Street, plină de baruri din care curgeau cascadă bebop, blues, swing, r&b, zydeco...
Am intrat în bomba „The Spotted Cat”, unde o gaşcă cânta dixieland, condusă de un negru bătrân şi blajin, genial ca solist la washboard2 şi conserve. Câte o pereche frumoasă dansa zburând pe deasupra podelei împuţite, printre turişti extaziaţi, bărbaţi matoliţi, snobi aferaţi3 şi fete tinere cu sângele învârtit pe ritmul muzicii ăleia colosale. În toba transparentă stătea o pisică, probabil surdă; de fapt, sunt convins că era fantoma pisicii lui Marie Laveau.
Am trecut pe lângă nişte pereţi cu graffiti („New Orleans: proud to swim back here”). În stânga e Mississippi, uriaş şi ameninţător ca un piton alb. Ăsta le-a distrus acum trei ani oraşul. Dar oamenii s-au întors pentru că aici viaţa înseamnă altceva decât serviciu-televizor-bani. Oraşul ăsta există spre ciuda tuturor dobitocilor de pe faţa pământului care nu mai cred în poveşti.
(1) Regina Voodoo a New Orleans-ului, celebră pentru ritualurile sale oculte. Se spune că avea un șarpe numit Zombi, dar nu știm nimic despre vreo pisică.
(2) Ustensilă folosită pentru spălarea rufelor și devenită ulterior un instrument muzical prezent în ansamblurile creole.
(3) Persoane care sunt sau par foarte ocupate, cum ar fi membrii redacţiei Esquire.
Galerie foto
Comentarii
Nu sunt inca comentarii.
