Şapte profesori cu atitudine

Profesorul universitar blazat, adus de spate, care se târâie resemnat spre catedră, e un stereotip pe care bărbaţii din aceste pagini îl fac praf. Şapte profesori cu atitudine, oameni activi în domeniile lor, se transformă, în paginile următoare, în modele de stil şi de prestanţă. Rezultatul e copleşitor.

Dan Dediu

40 de ani, profesor universitar doctor, Universitatea Naţională de Muzică

Orice compozitor bun are în el un dram de nebunie, de ardere creatoare. Din ea provine neliniştea care insuflă tensiune unei bucăţi muzicale. Dan Dediu are, în fiecare an, şansa de a descoperi această nebunie în studenţii lui şi de-a o trăi odată cu aceştia. Compoziţia e o artă individuală, iar Dediu trebuie să găsească o altă „cheie” de abordare şi de înţelegere pentru fiecare student. Aşa ia naştere acea legătură specială, ca o relaţie de apropiere de la tată la fiu, rar cunoscută de profesorii obişnuiţi cu amfiteatre pline. Muzica este în primul rând o artă a trăirii, spune Dediu. Nu poţi crea continuu. La un moment dat apare o criză – îţi pui probleme stilistice, de viaţă, de ambient. „D’asta găsesc eu fascinant să fii profesor de compoziţie”, spune el. „Pentru că lucrezi cu imprevizibilul şi, în acelaşi timp, ai acces la nişte experienţe umane pe care altfel le-ai rata.” Faptul că Dediu compune şi cântă la pian îl ajută în procesul pedagogic, pentru că poate găsi rezolvări la impasurile în care se află studenţii. „Ştiu să diagnostichez. Sunt un diagnostician practicant pentru că le descopăr hibele şi ştiu să le dau remediile.”

Costum Scabal; cămaşă Dinasty; cravată Bigotti.

Liviu Papadima

52 de ani, conferenţiar universitar doctor, decan, Facultatea de Litere

Nu se vede în fotografie, dar Liviu Papadima este nedespărţit de rucsac – un accesoriu care determină studentul să eticheteze un profesor ca fiind „lejer”. Cu toate acestea, studenţii de azi accesează rar banca de informaţii pe care o reprezintă profesorul, pierzându-se în apatie („una nefirească”, spune Papadima). Se complac şi sunt dezinteresaţi de ceea ce se întâmplă în cultură – de la literatură la graffiti la muzică rock. „Generaţiile noastre, ca să zic aşa, au fost mult mai vioaie”, spune Papadima. „Unul din motive este, probabil, că ni se îngăduia foarte puţin. Şi atunci trebuia să ne luptăm pentru orice obţineam. Tineretul are acum o altă problemă: libertate are – trebuie să-şi bată capul ce să facă cu ea!”

Costum Canali; cămaşă Artigiani; cravată Scabal; butoni Artigiani.

Remus Pricopie

37 de ani, conferenţiar universitar doctor, decan, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice

În 1981, sistemul de învăţământ superior românesc era cotat printre primele 15 din lume. Acum se află într-o situaţie incertă, cu siguranţă departe de unde era acum 25 de ani. Remus Pricopie vrea să schimbe asta. Primul pas e studiul cifrelor. „Statisticile în educaţie sunt precum analizele pentru organismul uman”, spune el. După localizarea problemei, următorul pas este căutarea soluţiilor. Pentru a învăţa cum să le găsească, Pricopie participă de cinci ani la cursuri internaţionale pe tema managementului de sistem. Incapacitatea României de a trata învăţământul ca pe un ansamblu de componente care relaţionează a adus mediul academic în situaţia de faţă – fără bani şi îngreunat de reforme dictate de minister. În plus, rolul de manager este prost înţeles. „Trebuie să fie nu o funcţie, ci o profesie”, spune Pricopie. Managerii în educaţie trebuie să o trateze ca atare, nu doar ca pe o mutare de la catedră la birou. Natura iscoditoare a lui Pricopie este şi cea care-l ajută să înveţe mereu. Cel mai mult îi plac momentele în care nu are răspuns la întrebările studenţilor. „Procesul de învăţare este bidirecţional”, spune el. „Întrebările la care ai răspuns imediat sunt plictisitoare.”

Costum, cămaşă şi cravată Scabal.

Mihai Ciuc

36 de ani, conferenţiar universitar doctor, Facultatea de Electronică

În ultimii 15 ani, Electronica a fost lovită de valuri de schimbări, iar Mihai Ciuc a navigat pe toate – întâi ca student (al ultimei generaţii intrată în şcoală în comunism), iar acum ca profesor. Spre sfârşitul anilor ’90, calitatea studenţilor la Electronică scădea spre mediocru, iar absolvenţii nu găseau joburi. În cel mai fericit caz, puneau mâna pe şurubelniţă şi asamblau calculatoare. Astăzi, piaţa e în plină expansiune, iar companiile străine din România înghit electronişti cu sutele. E atât de bine, spune Ciuc, încât nu se mai bate lumea pentru burse de studiu afară. „Acum trebuie să fugim noi după ei, că nu mai vor să plece la burse.” Acestei renaşteri i se adaugă şi o schimbare de gen – aproape jumătate din studenţii de azi ai lui Ciuc sunt fete. Boom-ul electronic vine la pachet cu noi tehnici de copiat la examene, pe care Ciuc le vânează cu ochii profesorului care înţelege mentalitatea şi tertipurile studentului. Sunt populare instrumentele de scris cu cerneală cu ultra-violete, vizibilă doar sub lumină specială, şi receptoarele de dimensiunea uni bob de orez pe care studenţii şi le bagă în urechi ca să îi asculte pe prietenii lor care stau în parc – cu cursurile în braţe – şi transmit pe rupte. „Nevastă‑mea, care e medic orelist, mi-a spus de o studentă căreia îi picase chestia aia în fundul urechii şi venise la doctor pentru că îi ţiuia în creier.”

Sacou, cămaşă şi cravată Scabal; pantaloni Dinasty.

George Mitrache

45 de ani, conferenţiar doctor arhitect, Universitatea de Arhitectură Ion Mincu

George Mitrache ştie că responsabilitatea socială a muncii arhitectului este imensă. „Casele, ca şi pantofii, ca şi emisiunile de televiziune, fac parte din viaţa noastră”, spune Mitrache. „Dacă sunt de calitate proastă, calitatea vieţii va fi ca atare.” Studenţii au la rândul lor un rol de control pentru Mitrache. Uneori îl critică, dar, mai ales, nu îi permit să lâncezească în propriile proiecte. „Înveţi de la studenţi. Ei au mereu aceeaşi vârstă şi îi cunoşti în perioada în care nu sunt îndoctrinaţi şi pervertiţi. Furi de la ei modul de raportare la moda momentului şi la curentul momentului.”

Sacou Canali; maletă Selected; cantaloni Canali; pantofi Bigotti.  

Petru Lucaci

51 de ani, lector universitar doctor, Universitatea Naţională de Arte Petru Lucaci

Cauţi o idee de afaceri? Apucă-te de cumpărat şi vândut artă contemporană, una din cele mai dinamice pieţe din lume. Petru Lucaci e surprins că în România nu a speculat nimeni deschiderea spaţiului european pentru artă. Studenţii de la Design au un drum mai uşor pentru că, spune Lucaci, există destule slujbe care pot rezolva „dimensiunea alimentară”. Studenţilor de la Pictură le e mai greu, dar această nelinişte îi stimulează şi pe ei, şi pe Lucaci – un profesionist atât în sala de clasă, cât şi în atelier. „În învăţământul din zonele vocaţionale, puterea exemplului este determinantă. Trebuie să fii contemporan, trebuie să fii sincron cu ce se întâmplă în lume la ora asta – să nu aţipeşti în proiecte depăşite, pentru că te livrezi într-un exemplu prost.” Ultimul său proiect, Clarobscur, poate fi văzut pe Lucaci.ro.

Costum Canali; cămaşă Scabal; cravată Canali.  

Marian Petcu

46 de ani, conferenţiar universitar doctor Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării

După ce, în primii ani de după 1990, a pus umărul la crearea unei sumedenii de publicaţii – printre care Formula As şi defunctul Zig Zag –, Marian Petcu a petrecut ceva timp prin televiziune, iar apoi s-a adâncit în cercetarea istoriei presei şi publicităţii. „Înveţi că lucrurile nu încep cu tine şi că, în afară de tehnologie, toate preocupările noastre curente au fost preocupările generaţiilor anterioare”, spune el. Jurnalismul e o profesie care nu prea învaţă din propriul trecut, iar Petcu vrea ca studenţii lui să plece la drum cu o perspectivă istorică asupra muncii pe care o vor face – cei care o dobândesc, au o şansă în plus. „Ca să-ţi maximizezi şansele de a mânca o pâine, trebuie să tragi cu dinţii”, spune Petcu. „Trebuie să fii foarte bun. Ce-i învăţ pe studenţii mei? «Nu trebuie să fiţi buni. Trebuie să fiţi foarte buni.» Pentru că numai cei foarte buni vor fi în situaţia privilegiată de a pune condiţii.”

Costum, cămaşă şi cravată Scabal.