Am învăţat să uit că tre’ să joc. Am învăţat să joc situaţia, nu textul. Situaţia, nu cuvântul.
Povestea e cea mai importantă.
Acum sunt în faza în care nu vreau să fiu actor. În sensul că nu vreau să joc. Vreau să fiu personajul. Atât de mult să-l înţeleg, încât să nu mai trebuiască să mă gândesc oare cum arată, oare cum dă asta, cum dă aia. Just do it.
Era una bună a lui Penciulescu: „Să gândim cu curul, nu cu mintea”. Ce atâta minte – aruncă-te, că o rezolvi cumva.
E o chestie foarte frumoasă pe care ne-a zis-o nouă Sanda Manu: „Feriţi-vă de tot ce e uşor”. Ce vă iese din prima nu-i prea bine.
Camera cu care făceam scurtmetraje la şcoală avea un hârşâit, ziceai că e râşniţă. Şi trebuia să-ţi dai textul pe râşniţă, să te concentrezi de 15.000 de ori. Trebuia să-ţi iasă relaţia cu cel din faţa ta şi să ignori şi căcatul ăla. Datorită acelui antrenament pot să mă concentrez. Poţi să-mi fluturi şi-un tramvai prin faţă... Dacă mi-ai zis acţiune, gata, m-am rupt.
În Dimineaţa fac cel mai bun rol al meu. Am uitat de text, total.
Eu nu intru într-un personaj. Chestiile astea cu intri în personaj şi te transformi mi se par nişte fabulaţii aberante. Mă pufneşte râsul.
17 minute întârziere, scurtmetrajul lui Mitulescu, a fost o situaţie grea. Era un personaj pe care nu-l cunoşteam deloc şi era o situaţie pe care mi-o imaginam total. N-aveam nici un reper pentru genul ăla de om. Era mafiot. Labil puţin. Un mafiot labil, foarte greu de interpretat. Şi în acelaşi timp un om care iubea.
Cea mai mare tentaţie e rutina. „Hai mă, gata. Am înţeles cum e cu meseria.” Că ai murit sau că ai spus lucrul ăsta e cam totuna.
L-am întrebat odată pe taică-miu: „Cum e, frate, să rămâi doar cu aceeaşi femeie?”, şi el mi-a zis mie: „Ştii când o să-ţi dai seama că trebuie să te însori şi să rămâi cu aceeaşi femeie? În momentul în care ai să te duci tot timpul cu drag acasă”. Aşa e şi cu meseria mea.
De ce o zic, fraza asta? De ce dracu’ zic eu fraza asta? Când îţi pui întrebarea se schimbă toată percepţia rolului. Dacă îţi zici: „Cum zic?” e greşit. Ai sărit paşii.
Am învăţat cel mai mult să mă detaşez. Detaşându-mă, am început să râd mult şi de mine însumi. Şi mi-a dat o stare de linişte. Mi-am dat seama că nimic nu este înfiorător şi grav.
N-am folosit niciodată cuvântul serviciu. Am fost la serviciu înainte să mă apuc de actorie. Brutar, vânzător de noapte şi cel mai mult am fost tâmplar.
Era o vorbă foarte mişto, şi apoi mă opresc. Era într-un ghid al perfecţiunii la indieni. „Viaţa e un adevăr. Pătrunde-l.” De ce n-a zis: „Viaţa e un adevăr. Descoperă-l!”. Am citit-o la 19 ani. Şi m-am tot întrebat ani de-a rândul – de ce pătrunde-l, şi nu descoperă-l? Pentru că adevărul e infinit. Nu poţi să ajungi la un capăt, să zici l-am descoperit şi gata.
* Vasluianu a jucat în Furia, Hârtia va fi albastră, California Dreamin’ şi munceşte în continuare cu spor. Are multe păreri. Şi le exprimă cu convingere.
Foto 1: Maiou albastru Energie, Famous Brands; Sacou gri, Rozalb de Mura; Pălărie vintage, recuzita stilistului; Pantaloni din catifea, Guess; Tenişi din pânză, Nike, Famous Brands
Foto 2: Cămaşă Guess; Cravată vintage din piele; Pulover Lyle&Scott
Foto 3: Sacou negru, Rozalb de Mura; Cămaşă neagră, Guess; Cravată vintage din piele
Foto 4 şi 5: Tricou din bumbac, H&M, Miniprix; Pulover cu capse, G-Star, Famous Brands
Foto 6: Sacou negru, Rozalb de Mura; Cămaşă neagră, Guess; Cravată în dungi, Diesel; Pantaloni din stofă, Energie, Famous Brands; Curea Diesel.
Styling: Iulia Popescu
Make-up: Edviga Ţîmpu
Hairstyling: Sebastian Mirică
