Eticheta Dan Spataru

Texte şi contexte muzicale

Texte şi contexte muzicale

Doar cei trecuţi de patruzeci şi cinci de ani pot întocmi liste cu numele compozitorilor români de muzică uşoară predecembristă: Camelia Dăscălescu, Mişu Iancu, Alexandru Mandy, Radu Şerban, Aurel Giroveanu, Laurenţiu Profeta, Florentin Delmar, H. Mălineanu, Edmond Deda, Vasile Vasilache jr., Ion Cristinoiu, Gelu Solomonescu, Noru Demetriad, Temistocle Popa, Ely Roman, Paul Urmuzescu, Vasile Veselovski, fraţii Grigoriu, Jolt Kerestely şi – singurul rămas în atenţia publică – Horia Moculescu. Doar cei cu o memorie abil dresată sunt în stare să reproducă numele câtorva dintre textierii epocii (sau poate Epocii): Flavia Buref, George Mihalache, Gina Teodorescu, Aurel Storin, Gh. E. Marian, Harry Negrin, Mihai Maximilian, Saşa Georgescu, Aurel Felea.

Fată verde, nu fi tristă (Sunt ca Hakkinen pe pistă)

Fată verde, nu fi tristă (Sunt ca Hakkinen pe pistă)

Continuarea versurilor din titlu sună, de asemenea, năprasnic: „De mâine România va fi capitalistă. / Cu o mână ţin paharu’, / Vezi că nu ţi-ai tras fermoaru’, /Am un disc cu Dan Spătaru”. Să recunoaştem, o strofă care poate figura drept motto pentru textieristica muzicală de tranziţie. Asta deşi concurenţa e acerbă, iar resursele de umor involuntar ale textierilor, inepuizabile. Iar dacă mai doriţi un exemplu, iată declaraţia muzicală de avere a lui Bogdan Croitoru, alias Daddy Fizz: „Am mai multe carduri / Decât mă-ta farduri”. E suficient ca să ne dăm seama că, în atare condiţii, reflexul parodic al publicului devine inutil. Mai ales dacă ne gândim că maestrul Fizz a apucat să-şi mărturisească precocitatea, declarând că la şapte ani cânta la pian arii de Beethoven, Coelho şi Merlucius.