Bunicuţul Freud n-ar fi de acord cu o asemenea abordare. El m-ar fi aşezat pe o canapea comodă, ar fi făcut lampa mică, mi-ar fi arătat nişte pete de cerneală, m-ar fi întrebat despre copilărie, despre culoarea şosetelor, despre ce altceva mai visez şi, inevitabil, despre mama. Cum mama nu a avut, nu are şi, probabil, nu va avea niciodată carnet de conducere, mă îndoiesc că Herr Sigmund s-ar fi aflat pe drumul cel bun. Aşa încât, dacă ar fi după capul meu, aş apela la vechiul dicton românesc „cui pe cui se scoate”. Încă nu am aflat cum se pot scoate unele cuie cu altele, dar mi-a plăcut expresia, am reţinut-o şi încerc să o aplic prin extensie tuturor chestiilor care mă musculoasâcâie, mă sperie sau mă seacă. Uneori, paradoxal şi fără să am idee cum anume, funcţionează. În numărul de luna asta e rândul camioanelor.
Am ales trei modele gigantice, în care să mă simt bine la drum lung cu toată familia mea în spate. Nu zic că aş putea să tractez o casă cu ele, fiindcă aş putea şi asta, deocamdată mă interesează performanţele maşinii ca atare. Ca să nu spună nimeni că sunt părtinitor, o voi lua alfabetic.
Mercedes Benz Actros Space-Max
Primul lucru pe care îl citeşti în mapa de presă este că Actros Space-Max (1) e perfect pentru... dormit. Ca să fiu sincer, au existat seri cu un trafic infernal când mi-a trecut prin cap că ar fi fost minunat să am o rulotă şi să pot să vin cu ea până în faţa (sau spatele) redacţiei şi să cobor din ea relaxat a doua zi, pentru a face câţiva paşi până la birou şi gata. Dar nu mi-aş lua un camion doar pentru atâta lucru.
Citind mai departe în mapa de presă, aflu că pe timpul zilei patul poate fi ascuns complet în panoul din spate printr-un mecanism electrohidraulic. Înălţimea cabinei frizează limitele legale: 4 metri. Vă imaginaţi că, la o asemenea dimensiune, parbrizul este unul larg şi luminos. La fel de larg şi luminos este şi ecranul plat (cu DVD-ul aferent) sau trapa din tavan, prin care pot fi admirate stelele atunci când facem nani (oricât ne-am abţine, la sfârşitul zilei tot în pat ajungem). Asta dacă nu cedăm mai repede în scaunul pentru relaxare din dreapta şoferului – o jucărie în sine.
Despre motor numai de bine: nemţii se laudă cu tehnologia BlueTec 5 şi cu schimbătorul de viteze automat Mercedes PowerShift. Per total vorbim despre 600 de cai putere mânaţi încoace şi-ncolo cu un minimum de efort.
Renault Magnum Vega
Dacă nu m-ar fi atras look-ul bestiei din imagine (2) – care nu spune decât că designerii francezi sunt mari maeştri, indiferent de mărimea vehiculului – cu siguranţă că m-ar fi dat gata numele. Gândiţi-vă cum ar fi să stau liniştit consumându-mi berea fără alcool la un bar oarecare şi să fiu întrebat de un amic pe care nu l-am mai văzut de o mie de ani cu ce maşină am venit. Iar eu să spun cu un Renault Magnum Vega. Îmi imaginez deja uimirea de pe chipul interlocutorilor: e un model prea nou şi n-am auzit de el sau o bijuterie de epocă pe care fericitul ăsta (adică subsemnatul) a pus mâna cine ştie cum. Şi să ieşim cu toţii afară să le arăt ditamai namila parcată în faţa barului, producând umbră, adâncituri în asfalt şi claxoane furioase din ambele sensuri ale străduţei respective. Codul rutier? Legea care interzice intrarea camioanelor în centrul oraşului? Aţi văzut filmuleţul acela cu Mowgli, Cartea Junglei? Nici măcar în ediţia asta re-masterizată şi dublată în limba română, Shere Khan nu are ce să le facă elefanţilor. Se stropşeşte puţin la ei, ca orice mâţă, şi gata.
Magnum Vega are un motor de 500 CP, o chestie importantă pentru colecţionarii de cifre şi alţi automaniaci nesătui. Pe mine numărul de cai putere mă lasă rece, dincolo de o anumită limită. Mult mai importante mi se par însă confortul şi dotările cabinei. Buricele degetelor îmi pulsează anticipând senzaţia de a pleca în vacanţă la Sinaia cu aşa ceva şi perspectivele ce mi s-ar deschide din spatele volanului. Dar pentru că sunt altruist, mă gândesc şi la eventualii mei pasageri. Zonele destinate relaxării din spate sunt ticsite cu LED-uri multidirecţionale peste care domneşte o dulce lumină ambientală
albastră. În spatele şoferului a fost amplasată o unitate multifuncţională, ce serveşte în mod egal preparării de gustări, depozitării de haine şi distracţiei multimedia. Tot capitolul distracţie mai punctează DVD playerul şi ecranul LCD ajustabil pentru a fi privit din orice poziţie, consola de jocuri, sistemul HiFi şi opţiunea de a adăuga alte echipamente după nevoi...
Volvo VT 880
Frăţiorii lor mai mici mi s-au părut întotdeauna nişte maşini respectabile şi extrem de sigure. Mă îndoiesc că Volvourile din liga super-grea a camioanelor de cursă lungă ar fi întrucâtva diferite. În afară de dimensiuni, desigur...
VT 880 (3), oricât de arid ar suna, se laudă cu motor Volvo cu o capacitate cilindrică de 16 litri din care ies, la nevoie, 625 de cai putere. 625! Întotdeauna m-am priceput la numere şi nu pot auzi numărul ăsta fără să realizez că e pătratul lui 25. Acum imaginaţi-vă un careu format din 25 de linii a câte 25 de cai fiecare, înhămaţi toţi la aceeaşi căruţă mare, lucioasă şi ticsită cu de toate. Dacă ar fi să întrebaţi un inginer de la Volvo cum ar caracteriza fierotania numită VT 880, v-ar spune tandru: „Putere”. Nici eu nu aş spune altceva, dar nici nu pot să nu apreciez şi imaginea musculoasâcâie să, în acord cu ceea ce se ascunde sub capota motorului.
E drept, performanţa are costul ei. Mă şi văd ajungând cu oricare dintre bijuteriile de mai sus la o benzinărie, dându-mă jos pentru a face plinul şi amorţind cu furtunul în mână în încercarea de a goli rezervorul staţiei PECO în propriul meu rezervor. Presupun că atunci mă voi trezi din visele mele de mărire şi voi reveni pe pământ, pe patru anvelope R14 all-seasons.
Transformers
Probabil că unul dintre cele mai populare camioane ale momentului este însă modelul Peterbilt 379 din 1994. Şi asta nu atât graţie performanţelor sale tehnice, cât mulţumită faptului că se poate transforma într-un ditamai autobot, gata de luptă. Şi nu orice fel de autobot, ci în însuşi şeful acestora. Pe numele lui Optimus Prime.
