Imaginea, stereotipul lipit cu superglue că mașinile germane sunt cele mai bune – acesta este acum terenul de luptă. Francezii au înţeles că dacă nu interpretează arii de Wagner, nu au șanse să iasă din cor și să ajungă în faţa scenei. Drept urmare, au învăţat partitura în limba germană, apoi s-au prezentat în faţa publicului. Doar că nu au uitat să păstreze în concert și acea fărâmă de „je ne sais quoi”, elegantă, seducătoare, cu „r” graseiat și priviri languroase.
Noua Laguna 1 recunoaște cardul înainte de a ajunge în dreptul ei și îmi descuie portierele. Nu avem timp de amabilităţi, trebuie să trecem de barieră și să ieșim din întunericul parcării subterane. Remarc capitonajul mixt din piele cu material textil, apoi mă așez, pun cardul în fanta din bord, apăs butonul „Start”, bag în viteză și o luăm din loc.
Afară mijesc ochii până mă reobișnuiesc cu razele înţepătoare ale soarelui și după zece metri trag pe dreapta. Găsesc în stânga maneta de reglare a înălţimii, cobor scaunul până la capăt și îl dau încă puţin în spate. Ies din mașină și ne măsurăm din priviri. Trebuie să le dau dreptate celor care spun că arată mai bine în realitate decât în fotografii. Farurile „bumerang” îmi sunt mai simpatice acum, iar spatele înalt îi dă un aer atletic. Urc din nou la volan, trag ruloul din dreptul trapei de sticlă și las lumina caldă să ne înconjoare. Plecăm.
NE TACHINĂM DE LA BUN ÎNCEPUT. Mă atenţionează când să schimb viteza cu săgeţile care se aprind pe ecranul din bord. Îi fac pe plac și, curând, reușesc să obţin doar o pâlpâire confirmativă că am retrogradat la timp sau că am trecut în viteza următoare când trebuia. Un joc ecologic, botezat „Freeshift/eco-pilot”, disponibil pentru mașinile cu cutie manuală. Orașul oricum nu îmi lasă mult spaţiu de manevră, dar știu că odată ce trec de centrele comerciale din nord ne vom cunoaște mai îndeaproape.
LOVITURA M-A LUAT PE NEPREGĂTITE: o piatră, o blestemată de piatră aruncată de o blestemată de mașină pe centura Ploieștiului, unde până și melcul pare că ...
... aleargă la olimpiadă. Soarele a dispărut și el după nori de supărare. La benzinărie, mă uit întunecat la rana lăsată pe portiera spate și la cele două ciupituri din geamul lateral și mă întreb dacă nu cumva aceasta e pedeapsa pentru un „ménage à trois”. În loc să apreciez bordul Lagunei cu comenzi accesibile și aranjate intuitiv, eu mă gândeam la concurenta care va veni în septembrie, la Citroën C5 2 . Eram cu Cécilia și fl irtam cu Carla.
Totul a pornit de la satelitul ascuns în spatele volanului, preferatul lui Renault pentru comanda volumului. Citroën a instalat în C5 a doua generaţie a volanului de pe C4, cu parte centrală fixă, pe care sunt amplasate tastele pentru mai multe funcţii decât degetele șoferului. Sunt vizibile, la îndemână. Laguna, în schimb, nu se lasă sedusă cu ușurinţă; doar dacă o cunoști bine, dacă i-ai intrat (și ţi-a intrat) pe sub piele, doar atunci știi chiar și trezit din somn de unde să dai muzica mai tare.
SUNT DIFERITE, dar dușmanul este unul comun. Citroën a spus-o pe șleau într-o reclamă controversată: „C5. Unmistakably German”, adăugând apoi năstrușnic un „Made in France”. Atacul e direct, fără rezerve. Arsenalul este pe măsură: C5 poate fi echipat, între altele, cu suspensie clasică sau pneumatică, are servodirecţie variabilă, senzori de tot felul – care măsoară inclusiv spaţiul disponibil pentru o parcare laterală – iar consola centrală este împănată cu tot atâtea butoane cât o tastatură full-size. Lipsește doar un touchpad. Sau un trackball. Este exact atâta tehnologie cât să prisosească și suficientă cât să asigure muniţie conversaţiilor în contradictoriu dintre cele două tabere, germană și franceză.
RENAULT ARE ACEEAŞI ŢINTĂ în vizor, dar își urmărește prada mai discret, mai matur. Mă uit în parcarea pensiunii la această Laguna spălată de ploaia care ne-a prins din urmă la Sinaia și apreciez faptul că nu face bravadă în nici un fel cu motorizarea de sub capotă, deși ar avea motive. Nu are nici o emblemă sclipitoare și ostentativă, care să îţi atragă atenţia: „Uite, eu am motorul de doi litri diesel cu 150 de cai!”.
Inspiraţia germană este însă evidentă la bordul Lagunei, în calitatea materialelor, în finisajele mai atente, în suspensiile „nemţești”, mai rigide decât cele ale generaţiei precedente. Dar esenţa provocării este de fapt în altă parte, în pariul impertinent al unui om căruia nu i se poate spune „nu”; așa îl descriu unii pe Carlos Ghosn, șeful Renault. Dar direcţia lui de atac nu se îndreaptă spre modelele germane. Obiectivul său pentru Laguna este să ajungă între primele trei modele din segment din punctul de vedere al calităţii produsului și serviciilor. Este aventura Renault pe tărâmul dominat, în imaginaţia multora, de mașinile germane și condus în statisticile de satisfacţie de modelele japoneze. E mai ușor să înţeleg astfel Laguna, dar încă nu găsesc cuvântul care să o descrie cel mai bine. Îmi stă pe limbă, îmi dă târcoale, îl am în minte. Poate pe drumul de întoarcere de la Brașov îl voi și rosti.
„AU REVOIR, CHERIE!”
Înapoi în parcarea subterană, cuvântul vine de la sine de abia după ce îmi iau la revedere de la ea, după ce Laguna îmi răspunde cu un claxon scurt, însoţit de plierea cuminte a oglinzilor retrovizoare. Laguna este o promisiune. La fel cum C5 este o provocare. Noul Citroën îţi pretinde admiraţie din prima clipă și are toate motivele să o și primească. Laguna îţi pretinde încredere.
SOARELE A IEŞIT din nou la iveală și mă înmoaie și pe mine, zbârlit după atâta ploaie. Pe măsură ce mă apropii de mașina mea, nu mai văd războaie franco-germane, nici invazii teritoriale. Aud, însă, vocea unui copil al celor două ţări, un exemplu că din combinaţia lor poate ieși ceva deosebit. Îmi răsună în minte vocea guturală a Patriciei Kaas cântând pasional D’Allemagne și încep fără să vreau să fredonez: „Auf wiedersehn Lili Marlène”. Graseiat, evident.
Ameninţarea fantomei
MANEVRATĂ ATENT din umbră de Opel, noua Insignia şi-a făcut intrarea cu mult înainte de a apărea efectiv la dealeri şi pe şosele. S-a dezvăluit treptat, ca într-un spectacol de striptease: mai întâi o fotografi e-spion, apoi încă una, după aceea un mic filmuleţ şi încă o fotografie. Iar la sfârşit un set complet şi fără ascunzişuri, cât să le zgândăre pofta celor dispuşi să aştepte până în noiembrie, când va apărea în showroom.
