Anul a început pentru mine cu o imensă durere de cap. Lansări ioc. Știri proaste din plin. Una dintre revistele cu care am colaborat mai bine de patru ani a dispărut. Două mașini pe care le vânez la drive-test sunt indisponibile. Tot ce îmi planificasem pentru începutul de an este dat peste cap. Iar deasupra tuturor plutește ameninţarea crizei economice cu efectele sale aparent benefice: scad preţurile la mașini. Panouri, reclame în ziare, voci extaziate la radio anunţă o nouă reducere, o altă ofertă specială. Mă refugiez în faţa calculatorului, arunc ziarele, închid radioul, intru pe net. O iau de
la capăt: în Europa, cumperi o mașină de 25-30.000 de euro și primești alta (dintr-o clasă inferioară) gratis; în State, dacă pentru un anumit model dai un dolar în plus faţă de preţul afișat, iei acasă două mașini la fel.
Apoi, redacţia mi-a dat ca temă pentru acasă un articol despre ofertele speciale de la noi, ce merită atenţia, ce nu. N-am fost în stare să mă împotrivesc, nu am fost inspirat să o fac la timp. Am luat la puricat piaţa și mi-am prins urechile.
Am început cu Chevrolet Spark pentru că mă atrage ideea de a pune alături de berlina mea veche de doi ani și un model de oraș, ceva mic, agil și ieftin cu care să alerg în stânga și în dreapta. Am plecat de la șapte mii de euro pentru o versiune cu aer condiţionat, servodirecţie, airbag pentru mine, plus alte brizbrizuri. Dar curând am făcut o rectificare bugetară: pentru încă cinci sute de euro aș putea primi ABS în serie, airbaguri pentru locurile din faţă, un motoraș mai mare, căluţi mai mulţi. Adică o cu totul altă mașină: Citroën C1. Scurt timp după aceea am scăpat hăţurile din mâini, iar durerea de cap s-a dublat.
De la C1 am sărit la C3, tot la super-ofertă, model aflat spre sfârșit de carieră, trecut cu bine peste toate bolile copilăriei. La fel ca Ford Fiesta. Doar că în această situaţie aș prefera să aștept noua Fiesta, indiferent de preţ. Dar de ce să mă mai încurc cu Fiesta când pot să prind de mânecă un Mondeo? Cu banii pe care i-aș da pe un model din clasa mini sau mică, plus ce aș putea lua pe mașina mea, plus reducerea de 2500 de euro, pot să fac saltul la segmentul mediu. Doar că în loc de Mondeo aș putea pune mâna pe o Toyota Avensis Classic. Este adevărat, nu e noua generaţie, dar e o mașină bună, fiabilă, cu cinci ani garanţie și întreţinere gratuită,...
... cu un voucher de 1.500 de euro pe care îl pot folosi în următorii trei ani ca să îmi cumpăr o altă Toyota. Sau să îmi iau un monovolum? Sau un van? Un Opel Meriva, un Renault Scénic sau Fiat Doblo Panorama (la oferta Fiat 50: plătești acum jumătate din preţ și restul anul viitor)? Nu, nu, gata, am găsit: Renault F1 Team 2.0 Turbo 16V, cu 230 de cai. Are reducere de 1250 de euro. Ce mai, exact ceea ce îmi trebuia.
Am luat-o razna, trebuie să recunosc. O mașină sport cu trei uși și puterea de a rearanja organele interne ale pasagerilor la fiecare viraj este tocmai ce îi lipsea unui cap de familie, cu un copil în spate și încă unul pe drum.
Ce s-a întâmplat de fapt? Criza asta economică pune sub presiune nu doar constructorii auto, ci și clienţii. Încet, încet piaţa auto a evoluat într-o direcţie greu de anticipat acum 30 de ani pentru un șofer occidental și imposibil de imaginat pentru „tovarășul X” cu opţiunile limitate la Dacia 1300, Oltcit, Lăstun și Aro. Exerciţiu: la începutul anilor ’80, Ford avea în gamă Fiesta, Escort, Sierra, Granada și Capri, fiecare model cu clientela sa specifică și preţuri suficient de clar delimitate între modele. Acum, marca americană – al cărei fondator spunea că poate furniza Fordul T în orice culoare atât timp cât este neagră – oferă Ka, Fiesta, Focus, Mondeo, Fusion, C-Max, S-Max, Galaxy și Kuga. Și Tourneo Connect. În pregătire există un B-Max,
care ar urma să fie produs la Craiova. Iar Focus, de pildă, are versiuni cu trei uși, cu patru, cu cinci, break și coupé-cabrio. Lesne de ales o variantă, nu?
La nivel mai general, astăzi avem mașini mici, dar mai spaţioase decât par la exterior și mașini mari, mai strâmte decât cabina unui lift pentru trei persoane (sau 240 kg). Avem SUV-uri mari sau compacte, modele crossover, monștri 4x4 care nu ajung niciodată în off-road și super- sportive pe care nu le poţi conduce cu adevărat decât pe un circuit închis.
Acest frumos evantai multicolor a fost smuls din mâna industriei auto și zdrobit de criză în mii și mii de bucăţele. Preţurile au sărit în aer, graniţele între segmente s-au estompat. Reducerea pe care azi ţi-o oferă un vânzător pentru o compactă poate fi mai mică decât ceea ce scoţi prin negociere dură cu alt dealer pentru un model din clasa medie.
Faptul că preţurile scad este o veste bună. Vestea proastă este că opţiunile sunt acum mai dificile decât oricând. Nu există o singură ofertă specială care să merite atenţia. Nu sunt nici cinci. Sau zece. Toate mașinile sunt acum la ofertă specială și cel care trebuie să depună cel mai mare efort este clientul. Ce își dorește, pentru ce, cât își permite să cheltuie, cât l-ar costa întreţinerea și alimentarea cu combustibil – dileme mai dificile decât oricând.
De abia după ce cineva răspunde cinstit la aceste întrebări poate să acorde atenţie unei reclame și să facă o vizită la showroom. Altfel, dacă pleacă la drum cu tema nefăcută, cu privirea pe reducerile din ziare și promoţiile de pe site-uri, riscă să ajungă la fel ca mine: cu o durere îngrozitoare de cap și fără nici o ofertă pe masă. Că tot veni vorba, chiar nu aveţi un algocalmin, un analgezic, ceva?
Pentru unii mumă, pentru alţii criză
În Franţa, chiar înainte de Crăciun, un dealer din Amiens a adăugat la o Kia Sorento cumpărată cu 32.190 de euro și o Dacie Logan MCV de 12.380 euro. Gratis. În Marea Britanie, o firmă din Manchester a strecurat în preţul unei Mazda CX-7 și o Mazda2. În Belgia, compania Cardoen a aplicat aceeași reţetă pentru diverse modele din stocul său. Grea alegere pe capul bieţilor cumpărători, m-am gândit. Apoi, la mijlocul lui ianuarie, am găsit pe site-ul lui The Guardian o galerie cu 13 fotografii: mașini, mii de mașini, câmpii de mașini nevândute, înţepenite în stocuri, îngheţate în roţi, blocate de criză. Nu știu când și cum vom trece peste această criză, nu știu dacă ar mai trebui să mă bucur de modelele la ofertă specială, dar sunt sigur că nu vreau să am durerea de cap pe care o încearcă zilele acestea șefii din industria auto.
