Foto Inapoi
Fotografia – o întâlnire
Autor: Voicu Bojan
Editie: Iul. - Aug. 2008
Etichete: fotografie , snapshot , roland barthes , dorothea lange , walter benjamin , holmes
Aruncăm la gunoi cu seninătate tastaturi, faxuri, modemuri, telefoane, computere, dar niciodată aparate vechi de fotografiat. Camera oscura – cu tot hăul acela negru, misterios, prin care pătrunde punctual câte o sclipire de lumină – are ceva aparte. Scenariul e clasic: pe la 12 ani primim cadou un aparat de fotografiat. Ne farmecă mecanismul lui, şi după ani buni, sfârşim prin a iubi arta fotografică. Pe alţii nu-i interesează produsul finit şi se apucă frenetic de colecţionat. Ţineţi minte: niciodată să nu rugaţi un colecţionar de aparate foto să vă arate pozele lui.
Fotografia adevărată stă dincolo de tehnică, butonaşe sau chichiţe. Fotografia este o mediere între noi şi lume, un ţipar lunecos ce scapă mereu încadrărilor. Încerc să o pricep.
Cred că o fotografie bună rezumă povestea unei întâlniri reuşite, iar una proastă reprezintă o întâlnire ratată. E drept, lucrurile sunt nuanţate şi, pentru fiecare autor, fotografia devine un joc personal, cu un singur participant, care uneori pierde (mai mereu) şi uneori câştigă (arareori). Pentru comentatori cum ar fi Roland Barthes, de exemplu, fotografia este punctum, Dorothea Lange o numeşte a second looker, Walter Benjamin îi vede aspectul pragmatic de reproducere mecanică. Holmes se întreabă retoric: Ce ar fi fotografia unei tobe fără petele închise lăsate de beţe pe suprafaţa ei? În fine, Diane Arbus conchide misterios: O fotografie este un secret despre un secret. Cu cât îţi spune mai multe, cu atât pricepi mai puţin.
După ani de frământări asidue şi ratări memorabile, mi-am dat seama că esenţa fotografiei ţine mai degrabă de mistică decât de meşteşug, aparate sau talent. Nu tu faci fotografiile cu adevărat bune, ci ele ţi se dăruiesc ţie. Reprezintă un dar şi e legat de conceptul teologic de graţie, de har. O fotografie bună reprezintă efectul unei întâlniri la fel de memorabile – are ceva atât de aerat şi deopotrivă de întreg, încât spune singură totul, de acolo de sus, unde se înalţă uşor, aidoma unei ninsori ce se întoarce în nori sau a unui balon cu aer cald, scăpat dintr-o mână de copil.
Fotografia mă interesează tocmai pentru această relaţie dintre gravitaţie şi har. Pe această fragilă linie de demarcaţie păşesc şi eu atent, ca un acrobat pe sârmă, având agăţat de gât un aparat care mă dezechilibrează periculos, la fiecare mişcare.
> Zoom: Speedex
A fost cândva tare la modă printre copiii americanilor. E minuscul şi are doar 50 de grame. Altminteri, e perfect funcţional, doar că e imposibil să mai găseşti filme pentru el. Îţi vine periodic să-l deschizi, să te uiţi prin vizorul lui, să învârţi de rotiţa de film şi să declanşezi. Şi tot jucându‑mă acum cu el
aşa, mă tem că l-am stricat.
Galerie foto
Comentarii
Nu sunt inca comentarii.
