Foto Inapoi
Trasul pe film
Autor: Voicu Bojan
Editie: Iunie 2008
Etichete: trasul pe film , gadget , caragiale , robert capa , fuji velvia , seagull , rolleiflex
LA VITEZA CU CARE SE MIŞCĂ lumea asta, digitalul e arma perfectă de asalt prin gherila mundană. E comod, ieftin, dar și sinonim pe undeva cu inflaţia, cu derizoriul. E gâlceava cantitativului cu calitativul. Nu are pic de mister, nici măcar nu-l poţi deschide să privești în magica și neagra cutie;
e doar un gadget cu viaţă scurtă, care așteaptă cu frica-n pixeli lansarea unei noi versiuni. Și noua versiune vine, vine, calcă totul în picioare și își trăiește momentul de glorie a (neapărat) mai multor megapixeli timp de câteva luni bune, până se zvonește apariţia unei noi versiuni a noii versiuni. Și mai e și curiozitatea aceea prostească de a te uita imediat pe dosul aparatului să vezi ce ai făcut. Minune. Flecușteţ. Plictis, monșer. Căldură mare. Peste exuberanţa imediatului se așterne curând dulcea uitare, iar pozele sfârșesc pe un CD no name colectând praf fin pe un birou ticsit de prostii. Repaos dominical, ar spune maestrul Caragiale.
Filmul clasic de 24x36 mm are în schimb personalitate, are nume, are poveste. Dar înainte de asta, are o cutie de carton ce închide o cutiuţă de plastic ce ascunde o cutiuţă rotunjoară de metal, în care stă cuibărit la întuneric filmul. Îl ţii în palmă și are o oarecare greutate încărcată de solemne promisiuni. În cutia de plastic, ce se închide etanș, poţi pune fel de fel de chestii. Eu ţin într-una dinţii de lapte căzuţi ai copiilor. Bumbuţ mi-a zis că pe când era student pârlit a dus la un chef câteva cutiuţe de-astea pline de pălincă. Cică era shot-ul perfect. Bărbătesc.
Filmul e tactil, e vizual, are un vag miros rece, de farmacie, e depozitarul unei uitări sănătoase. Pentru că mereu uiţi imaginile trase pe film. Ele așteaptă acolo, emoţionate și latente, developarea. Dau faţă cu posibilitatea ratării. Bietul Robert Capa și-a riscat pielea fotografiind în ziua Z a debarcării din Normandia, însă laborantul revistei LIFE din Londra a ratat developarea. Din peste o sută de imagini s-au ales doar vreo opt. Dar din care două geniale. După developare, filmul se pune frumos la păstrare în folii închise într-un dosar. Din când în când, te uiţi la ele și îţi amintești cum era.
Chiar acum privesc o bandă de film Fuji Velvia, ţinând-o frumos de margini cu mâna ridicată în dreptul geamului. Dincolo de geam vântul își face de cap, zăpăcind frunzele de nuc.
» ZOOM: SEAGULL
E DIN METAL şi are un kilogram. Miroase a ulei de tanc sovietic. Fabricat prin anii ’60, e copia chinezească a rudei sale mai bogate – Rolleiflex. Scârţâie uşor din încheieturi. Declanşează silenţios ca un Leica. E imposibil să nu-l iubeşti. Seamănă cu un urs cu pluşul uzat şi cu burta plină de rumeguş. Seagull trezeşte nostalgii bacoviene. Îndeamnă la fotografii de locuinţe lacustre pe o ploaie mocănească.
Comentarii
Alexandru Pavalache a scris
Stiu si am auzit de nenumarate ori cum unul si altul arunca cu vorbe in stanga si in dreapta despre cununa de lauri a fotografiei pe film. Nu am inteles niciodata de ce toata lumea incearca in fiecare secunda sa gaseasca defectele unei inventii, ba chiar mai mult sa o renege cu putere inainte de a vedea insa si calitatile. Cred ca totul se rezuma la spatiul si timpul pe care il ocupam in care toti suntem anevoie sau nevoie acaparati de trendul de a critica, insa multi fara a face o critica constructiva gasesc nod in papura si se reped sa isi dea cuvintele afara sau sa le asterne pe o foaie de hartie. Dupa ce citesc articole in care unul si altul mai inventeaza o critica pentru un subiect anume, trec nepasator peste acele mici rautati pe care ei si le permit fata de lucruri sau oameni care poate si-au dedicat multe ore chiar ani pentru cineva care in 2 minute trage o concluzie bazata doar pe pachetul de valori cunoscut de el. Insa de data asta nu va pot lasa sa comentati asupra unui subiect care dealtfel se afla si printre hobby-urile mele. In cazul in care sunteti atat de superficiali si voi cei care criticati si voi cei care sustineti critica prin comentarii care nu isi au rostul as vrea sa va explic cateva lucruri invatate cu timpul (nu in 2 minute) despre arta, in special despre arta de a face fotografii, un lucru aparte fata de arta de a privi sau admira fotografii. Cei care indruga in sus si in jos cum ca s-a dus misterul aparatului pe film, ca te uiti in jur si nu vezi nicio cutie neagra sau mai stiu eu ce, mi-as dori sa fiti un pic mai constructivi si sa lasati deoparte ce a-ti auzit pe ici pe colo iar daca doriti sa faceti un comentariu tip, pro-contra va rog frumos inainte de toate sa va petreceti cativa ani cantarind argumentele si sa notati un lucru sau altul, nu doar sa aruncati cu vorbe in vant gen "MAGNIFIC" sau .. "filosofie de viata". Pentru cei care iubesc aceasta arta de a face fotografie, faptul ca tii un aparat digital sau un aparat pe film in brate nu schimba cu nimic ideea de arta, ba dimpotriva iti da mult mai multe optiuni de unde sa alegi pentru a te desfasura pe bunul plac. Pentru iubitori de aparate pe film, aveti in continuare aparatele pe film, nu stiu de ce trebuie sa va aratati voi un pic mai eficienti decat cei care iubesc aparatele digitale, pentru ca nu exista nicio diferenta. Imaginea ramane imagine, fotogafia ramane fotografie indiferent de aparatul pe care il folosesti, iar daca voi cei "pasionati" de aparatul pe film considerati ca tot farmecul si arta din a face o fotografie s-a dus pentru ca toti pot apasa un buton, tin sa va anunt ca inainte tot un buton trebuia apasat sa faci o fotografie, fie ca era buna sau rea. dar sa nu continui pentru ca nu isi are rostul o discutie de genul asta mai ales pentru cei "pasionati" de fotografie. Singurul lucru pe care pot sa il mentionez este ca singura diferenta intre a lucra cu un aparat pe film si unul digital este locul unde iti petreci timpul pentru rezultatul final. Pentru aparatul pe film cu siguranta timpul il petreci ori incercand sa obtii fotografia intr-o camera obscura (nu trimisa la kodak sau fuji) .. ori pentru aparatele digitale, il petreci in fata aparatului incercand sa obtii cat mai mult de la cadrul respectiv, incercand sa obtii ceea ce cu un aparat pe film nu poti face, sa petreci 2 ore sa setezi un aparat digital din aproape in aproapte pentru a ajunge la rezultatul final cred ca este o munca mult mai grea decat sa astepti sa vina fotografiile de la kodak. Deci ca o linie de final as vrea sa va precizez ca acum cu noile tehnologii si "versiuni" .. iti poti petrece mai mult timp facand ceea ce iti place, adica alergand dupa cadre si imagini inedite decat sa astepti cu nerbdare sa vina pozele de la kodak. Iar pentru comentariul lui Florin Nitulesc as putea sa acord doar nota 1, pentru ca daca tu consideri ca e consitisitor sa utilizezi un aparat pe film, ar trebui sa incerci unul digital, dar nu d'alea de buzunar. Iar treaba asta cum ca "rezultatele intrec orice bariera" .. sa stii ca indiferent de aparatul folosit creierul intrepreteaza imaginile intr-un singur mod, asa ca va rog eu mult incercati ambele versiuni ale fotografiei (dar incercatile mai mult de o zi), cea digitala si cea pe argint, inainte de a face comentarii. Va multumesc .. si sper ca poate de acum inainte nu veti mai denigra orice iubitor de arta fotografica indiferent ca trage cu un digital sau cu un argint.
2 · acum aproape un an
Florin Nitulescu a scris
Nu demult am redescoperit fotografia, am descoperit sensul acestei forme de arta (ptr ca poate fi cu usurinta incadrata in aceasta categorie).Aproape cu totii am inceput prin a apasa pe buton si mai apoi a astepta cu nerabdare fotografiile de la laborator, plicul acela colorat cu multe reclame si nume pe el, de pe care "rasuna" strasnic nume gen KODAK, AGFA, FUJI...
Apoi a venit momentul in care au fost reinventate aceste aparate "facatoare de amintiri",au fost inzestrate cu senzorul acela minuscul, de proasta calitate dar capabil sa rezolve cea mai mare enigma a momentului, vizualizarea imediata a imaginii.Astfel, incet incet, lumea a inteles economia enorma de materiale, s-a obisnuit repede cu instantaneul si a inceput sa condamne utilizarea materialului fotosensibil pe motiv ca "nu se merita".
Trist...adio surpriza, adio greseala, adio invatat din greseli, adio "suflet"...bun venit SUPERFICIALITATE
Voi incheia comentariul in aceeasi nota ca si articolul de mai sus...mi-am procurat un aparat pe care il indragesc enorm!un Seagull 4A, printre primele modele, o adevarata bijuterie.Nu a fost un pionier intre ale tehnologiei de la vremea respectiva insa isi dovedeste devotamentul celui care il utilizeaza.Imi trezeste toate simturile, se produce o simbioza intre mintea mea, mainile, obiectivul si toate rotitele acestul minunat aparat de fotografiat...
E greu, foarte greu si costisitor sa-l utilizez insa...rezultatele intrec orice bariera...trec intai prin suflet si ajung apoi la ochii privitorului...o intreaga filosofie de viata....MAGNIFIC!
1 · acum aproape un an