Am degete urâte. Da’ urâte! Ăsta e motivul pentru care n-am purtat sandale. Niciodată, nici la grădiniţă – cu o singură excepţie exhibiţionistă: la mare, unde nu aveam încotro. Ba, pe vremea liceului, chiar şi pe plajă încercam să le vâr cumva în nisip sau să le acopăr cu prosopul pe care scria cu bleu spălăcit: Hotel Albatros. Mă consolam cumva cu ideea că nu eram singurul pudic, vedeam sindicaliştii încălţaţi în papuci sau sandale, desigur, cu ciorapii sintetici aferenţi. Şi pe vremea aia nu ştiam că nu ai voie, sub nici un motiv, să porţi ciorapi în sandale . De saboţii avântaţi oriental nici nu merită să aduc vorba, sunt odioşi, punct. Tolerabile mi se par doar sandalele sport, alea „de drumeţ”.
Idiosincrasia cred că mi se trăgea de la soră-mea, ghidată veşnic de principiul „să nu se vadă”, referindu-se în special la sfârcuri, indiferent de ocazie sau de modelul bluzei. Şi degetele mele de la picioare tot un fel de sfârcuri mi se păreau: nişte excrescenţe indecente, cu geometrie îndoielnică şi culoare aşijderea. Mai cu seamă degetul mare, „căpitanul”, şi ăla mic, mezinul, astea se remarcau în mod deosebit prin hidoşenie.
A trebuit să cresc vreo 30 de ani ca să decid că, urâte ori ba, anul ăsta trebuie să le mai dau un pic mai mult decât atenţia impusă de igienă: spălat, tăiat unghiile, frecat cu piatra ponce. Adică mi-am fixat un reper de conduită: să le scot la aerisit imediat cum afară sunt peste 25 de grade. Doar că niciodată n-o să le scot la Ateneu.
Esquire te învaţă
În orice almanahe care se respectă vei găsi sfaturi pentru pedichiură. Noi am apelat direct la specialista Dorina Lupaşcu, de la salonul Peggy Sage. Care zice aşa: în primul rând, fă-ţi măcar o dată o pedichiură „spa”, la un salon profesionist, să vezi ce şi cum. Reţine cam tot ce se întâmplă acolo, să poţi aplica manevrele şi acasă – poate mai puţin împachetările cu parafină. Apoi repetă regulile băgate în cap din copilărie: ori de câte ori te uzi, la plajă sau după duş, usucă bine spaţiile dintre degete, căci acolo e mediul ideal pentru propăşirea bacteriilor. Seara, după baie, cremuieşte-te bine masând degetele şi laba piciorului dinspre extremităţi şi bagă vaselină la greu, mai ales pe călcâie. Dimineaţa, când pleci şi mai ales dacă ştii că vei
sta toată ziua încălţat, dă doar cu pudră şi nu purta ciorapi de plastic, ci doar de bumbac. Asta e o axiomă, n-o mai detaliem.
Acum despre tăiatul (am zis tăiatul, nu rosul) unghiilor: foloseşte o foarfecă şi nu cleştişorul, şi păstrează-le forma naturală. Deşi se tot zice: „Taie drept, să nu se încarneze”, n-o să le remodelezi dacă le ai rotunde! Nu tăia din laterale, iar dacă ai vreo unghie încarnată mergi la pedichiuristă.
Pileşte-le cu ce vrei, dar nu cumva să dai pe suprafaţă, ci numai pe muchia unghiei. Pedanţii pot folosi uleiul special pentru cuticule (care nu se taie, ci se împing cu un beţişor de lemn). Şi să nu te împingă ispita să te dai cu lac, indiferent dacă porţi inel pe cel de-al doilea deget!
