Dacă Al Gore ar fi introdus în prezentarea sa despre adevărul incomod al încălzirii globale un slide despre temperatura vinului din pahare, ar fi făcut
un imens serviciu umanităţii. Şi pentru asta ar fi meritat să câştige nu unul, ci două premii Nobel. De ce? Pentru că, acasă sau la restaurant, cei mai mulţi dintre noi avem parte de vinuri prea calde sau prea reci. E o problemă atât de răspândită încât ar putea intra, cu ceva îngăduinţă, în lista problemelor globale. Poate nu e la fel de gravă ca topirea calotei glaciare sau dispariţia urşilor polari, dar măcar pe asta o putem rezolva.
Nu trebuie să ai experienţa unui degustător profesionist ca să realizezi că, atunci când un vin (cel roşu mai ales) e prea rece, îşi pierde din calităţile care îi nuanţează gustul. Se închide, aromele de fructe de pădure care îi dau savoarea specială dispar şi singura senzaţie pe care o încearcă papilele tale este un gust aspru, care îţi face gura pungă. Tot aşa, dacă bei vinul mai cald decât trebuie, o să simţi prea mult din alcool şi prea puţin din restul „fineţurilor” pe care (să sperăm) producătorul s‑a chinuit să le îmbutelieze.
Somelierul Doru Dumitrescu, vicepreşedinte al Clubului Somelierilor din România, are următoarea perspectivă asupra importanţei temperaturii vinului: „Până la urmă, vinul e un produs alimentar, nu neapărat o băutură alcoolică. Atunci haideţi să‑l tratăm ca atare. De ce, dacă vrem să mâncăm mâncarea caldă, caldă şi mâncarea rece, rece, nu facem la fel cu vinul? De ce la mâncare e important şi la vin nu mai e?”. Corect! O ciorbă rece, careva?
Pentru experţi, temperatura vinului, ca de fapt mai tot ce ţine de domeniul licorilor din podgorii, este o adevărată ştiinţă. Din fericire, doar pentru ei. Noi, restul, putem să ne bucurăm de roadele muncii lor şi fără să ştim pe dinafară toate postulatele termodinamicii. Deşi, trebuie să recunosc, fizica din liceu ar fi fost mult mai interesantă dacă...
... „fluidul ideal” ar fi fost înlocuit de o Fetească neagră.
În principiu, se ştie că vinurile albe se beau mai reci şi cele roşii, la temperatura camerei. În practică, asta înseamnă că poţi savura tot ce are de oferit un vin alb când temperatura acestuia e între 10 şi 12 grade, iar complexitatea unui vin roşu e cel mai bine pusă în valoare la 18 grade (considerabil mai puţin decât temperatura efectivă a camerelor din ziua de azi, dar hei, nu degeaba Al Gore trage semnale de alarmă în privinţa încălzirii globale). Vinurile de desert se beau şi ele răcite (10‑12 grade), cele rosé la 12, iar pentru vinurile spumante şi şampanii, 8 grade sunt perfecte.
Aceste temperaturi, spune Dumitrescu, sunt orientative. Dacă vrei să îţi dai doctoratul în temperatura vinurilor trebuie să ţii cont şi de alţi factori: temperatura locului în care vinul e consumat (acasă, la restaurant, la terasă etc.) sau tipul consumului (alături de mâncare sau simplu). Dacă stai la un „pahar de vorbă”, temperatura vinului din pahar va creşte cu 1‑2 grade; dacă mănânci, vinul va sta mai mult în pahar şi se va încălzi cu 2‑3 grade. Aceste creşteri de temperatură trebuie luate în seamă şi scăzute din temperatura de servire a vinului. Nu e complicat, dar e mai bine să faci calculele înainte să te apuci de băut.
Restaurantele care se respectă îşi ţin vinurile în aşa numitele „pivniţe de zi” sau în frigidere speciale pentru a le menţine la o temperatură constantă pe o perioadă mai îndelungată înainte de servire. Cel mai probabil acasă nu ai acces la asemenea facilităţi, însă asta nu înseamnă că trebuie să îţi faci prea multe griji. Poţi păstra vinul pentru mai multă vreme dacă îl ţii undeva ferit de contact direct cu lumina soarelui sau de alte surse care îi pot schimba brusc temperatura. Debaraua aerisită sau frigiderul sunt locuri unde o sticlă de vin poate sta fără probleme pentru câteva săptămâni sau luni, înainte de a o consuma.
Până la urmă, totul ţine de gusturi, de senzaţiile pe care le cauţi atunci când iei o sticlă de vin de pe raft sau comanzi un anume sortiment din lista de vinuri a unui restaurant. Dar dacă eşti dispus să acorzi ceva mai multă atenţie modului în care îl consumi, s‑ar putea să descoperi că până şi cel mai banal vin îţi ascunde câteva surprize.
Reguli de consum
La ce temperatură e indicat să bei:
Vinul spumant
Rhein Imperial (Cramele Halewood): între 8‑10 ºC
Vinul de desert
Tămâioasă Românească (Cramele Halewood): între 9 şi 11 ºC
Vinul alb
Chardonnay Sole (Recaş): între 10 şi 12 ºC
Vinul rosé
Prince Ştirbey (Agricola Ştirbey): între 11 şi 12 ºC
Vinul roşu
Fetească Neagră (Davino): 18 ºC
Termometrele pentru sticlă
Au forma unor benzi care se fixează în jurul sticlei de vin. Măsoară temperatura cu ajutorul unor senzori, iar rezultatul este afişat pe ecran după câteva minute. Atenţie însă, temperatura sticlei nu coincide întotdeauna cu cea a vinului din interior. Este recomandat pentru vinul care a stat mai mult timp la o temperatură constantă (ore).
Termometrele pentru vin
Aceste termometre măsoară temperatura de servire sau de consum a vinului. Cele mai practice sunt cele cu infraroşii – nu necesită contact direct cu vinul, senzorul indică gradele Celsius dacă este ţinut la 2‑3 cm de vinul deja turnat în pahar. Poate măsura şi temperatura vinului din sticlă, însă rezultatul va fi corect numai în cazul în care aceasta a stat la o temperatură constantă suficient timp.
