Incolor, servit într-un pahar liniar și modest la capitolul ornamente, Martini-ul e un cocktail care se încăpăţânează să fi e mai mult decât pare. Prepararea lui poate face diferenţa dintre un barman și un cocktail master, de aceea comunicarea cu acesta e esenţială. Procesul depinde și de tine, așa că trebuie să știi cum să îl ceri.
„Sau barmanul trebuie să știe ce să te întrebe”, spune Alexandru Solomon, președintele Asociaţiei Barmanilor Profesioniști din România. De 12 ani în spatele barului, Solomon instruiește și ges tionează un pluton de barmani care știu că atunci când li se cere „un Martini” nu trebuie să răspundă cu: „Alb sau roșu?”. (Deși omonim cu marca de vermut italian, cocktailul are puţin de-a face cu vermutul, acesta lipsind cu desăvârșire din unele variante.) Solomon spune că despre Martini poţi scrie o carte. Cu siguranţă, secţiunea Întrebări și răspunsuri ar fi considerabilă. Întrebarea de deschidere: gin sau vodcă? Ambele răspunsuri sunt corecte, deși clasicii aleg ginul ca spirtoasă de bază. Vodca s-a insinuat abia prin anii ’90, spre indignarea adepţilor reţetei americane. (Sortimentele cu arome au condus la variaţiuni fructate, cum e Apple Martini – preparat cu vodcă de mere. Vermutul este înlocuit cu cidru, sirop sau lichior de mere.)
Stirred sau shaken – amestecat grijuliu într-un pahar sau zbuciumat în shaker? Dacă e amestecat, ingredientele își păstrează individualitatea, dar în shaker se „mărită” mai bine, rotunjind gustul. În plus (sau minus), în shaker băutura intră mai mult în contact cu gheaţa, devine mai rece, dar mai diluată și, poate, ușor tulbure. Martini-ul clasic (oricare ar fi el, fi ecare mare băutor a încercat să-și impună preferinţa) este amestecat. Principiul s-a sfărâmat când James Bond a cerut „shaken”.
Odată stabilite „otrava” și metoda de preparare, îţi rămâne să alegi între dry, extra dry, extra extra dry, sweet, perfect sau dirty. Pentru a răzbate prin hăţișul de opţiuni, poţi considera Martini dry ca etalon, pentru că înglobează ingredientele clasice (vezi reţeta alăturată). Pornind de aici, poţi devia băutura către un Martini perfect. Pentru tine, bineînţeles.
> Extra dry – mai puţin vermut, cu care se clătește doar paharul
shakerului, apoi se varsă.
> Extra extra dry – fără pic de vermut. Unii barmani fac o
manevră discretă cu sticla de vermut, doar pentru a fi luată la
cunoștinţă.
> Sweet – o măsură (cei 10 ml din varianta dry) de vermut alb,
dulce.
> Perfect – o măsură de vermut, din care jumătate dulce, jumătate
sec.
> Dirty – Martini dry, la care se adaugă aproximativ o lingură de zeamă din borcanul cu măsline (se gustă în prealabil și se adaptează în consecinţă) și un strop de zeamă de lămâie. Alternativ, vermutul poate fi înlocuit cu zeamă de la măsline.
Reţeta> VODKA MARTINI. DRY. SHAKEN.
...
